Meniu Acasă

M-a schimbat maternitatea?

Pusa putin pe ganduri de comentariul lui “bunicul” de la postarea anterioara, am ajuns sa ma intreb daca eu, cu adevarat, m-am schimbat odata cu maternitatea? Daca ma uit la mine, am ceva mai multe kile in plus decat inainte, si se vad, dar nu cred ca la genul asta de schimbare se referea el.

Ca sa va faceti o idee de cum stau cu adevarat lucrurile, si eu odata cu voi, s-o iau cu inceputul. Eu n-am fost niciodata muiere din aia de visa sa aiba copii de cand era fata mare. De fapt, pe-atunci nici nu-mi puneam problema asta. N-am fost nici atunci, nici acum nu sunt, muiere din aia care sa saliveze dupa toti copiii strazii. Am inceput sa-mi pun problema asta, la modul serios, cu foarte putin timp inainte de-a o si face. Pana atunci, eram, ca idee, ok, si cu, si fara, la momentul ala mai bine fara, singurul lucru pe care nu mi l-as fi dorit, care ma speria chiar, fiind sa nu-i pot face. Nu incercasem insa niciodata, era doar o frica de bau-bau nejustificata.

Asta nu inseamna ca nu-mi placeau copiii, sau ca-i detestam, ci ca imi erau, nici mai mult, nici mai putin, indiferenti. Asta nu s-a schimbat nici azi. Sunt exact la fel fata de copiii altora. Asta, de asemenea, nu inseamna ca in caz de nevoie sau ceva, n-as ajuta un copil, Doamne fereste, ba cu toata bunavointa, dar la fel as face-o si pentru un adult. Cand zic ca-mi sunt indiferenti inseamna mai mult ca nu sunt inclusi in gandurile si grijile mele zilnice. Asa cum se intampla, de exemplu, cu copilul meu, care imi absoarbe, pur si simplu, toata fiinta. Ma gandesc mai mult la ea decat la mine. Imi fac mai multe griji pentru ea intr-o zi decat mi-am facut vreodata pentru mine in toata viata. Si cu toate acestea, n-as spune totusi ca m-am schimbat, ci ca am reactionat, si adaptat, la o schimbare din viata mea, cu arsenalul pe care il aveam deja in mine, dar nu avusesem inainte ocazia sa-l descopar, sa-l scot la iveala si sa-l folosesc. Dar la fel s-a intamplat si cu emigrarea, si, poate, cu orice alta experienta noua din viata mea. Poate ca, in realitate, emigrarea nu m-a schimbat, ci a scos la iveala abilitati pe care deja le aveam, dar care nu avusesera pana atunci ocazia sa se manifeste. Ceea ce vreau sa spun cu asta e ca e greu sa vorbesti de un inainte si dupa in situatia asta. De aceea, e cel putin amuzant cand unele zic „nu-mi doresc copii pentru ca nu-mi plac”, sau dimpotriva, alea de zic „imi plac copiii la nebunie, stiu ca voi fi o mama perfecta”. Nu, nu stii. Din pacate, inainte nu stii nimic. De fapt, nu e vorba de o schimbare a sinelui in chestiunea asta, cat de o descoperire a sinelui. Prin experienta. Asta e parerea mea. Ce se schimba la tine, intr-adevar, sunt, cel mult, niste obisnuinte. Si nici alea pentru totdeauna. Incepi sa dai mai multa importanta unor chestii, altora mai putina, pe altele incepi sa le ignori complet, din altele sa inveti noi skill-uri. De exemplu, eu sunt mai preocupata acum de gatit (mancare) decat eram inainte, dar mult mai putin de gatit (eu). Nu ca nu-mi pasa daca arat ca dracu’ sau nu, dar daca intr-o zi nu mai apuc sa ma spal pe cap, nu imi mai pierd atat de mult timp ca inainte facandu-mi griji pentru asta, alte griji fiind mai importante. Ba, cum ziceam, pot sa ma laud acum ca am capatat skill-uri noi. Am invatat sa ma spal pe cap in chiuveta. LOL. Imi ia 2 minute. Am auzit si citit ca unele inteleg din asta ca au pierdut ceva din ele. Eu nu simt ca am pierdut nimic, dimpotriva, am castigat. Sunt aceeasi eu, intr-o forma updatata. Cel mult am lasat ceva in urma, la care, din cand in cand imi intorc gandurile cu drag, ca aveam o viata foarte cool si atunci. Dar asa se intampla si cu copilaria. Mi-e dor de vremurile alea, dar nu inseamna ca vreau sa fiu din nou copil, maturizarea, si fiecare etapa odata cu ea, venind la pachet cu noi provocari, una mai faina decat cealalta.

Caci, pentru mine, maternitatea exact asta este: o noua etapa in viata mea, pe care am imbratisat-o, asa cum o imbratisez si pe Catiusa in fiecare zi. Si nu, n-am devenit o femeie cu 3 coaie, ma scuzati, ca sa rad un pic de un cliseu odios, cum ca maternitatea te face mai femeie, ci am devenit…mai mama. Atata tot.

Categorii:Jurnal

Fran

1 răspuns

  1. Departe de mine intenția de a vă da teme de analiză introspectivă, dar dacă tot am constatat ceva schimbări in look-ul comportamental, datorate intrării în era Catiușa, am zis să le și comunic.

%d blogeri au apreciat asta: