Meniu Acasă

Intre timp la gradi (V)

Ziceam de maica-mea ca plangea cand ne-am luat la revedere la aeroport, dar cred ca boceala asta e ceva defect de familie. Catiusa suspina in fiecare dimineata la gradi cand o pup de plecare. Urmeaza sa n-o vada pe ma-sa cateva ore, va dati seama!!!

Desi si lu’ ma-sa ii pare rau sa n-o vada cateva ore, are ceva mai multa experienta de viata ca sa nu boceasca si ea, si nici sa n-o mai afecteze situatia ca mai demult. Stiu ca suspinele o tin cam pana ies eu pe usa, ca apoi are lucruri mai interesante de facut. Ca de exemplu:

Dimineata aveau pe măsuță o balie sau vana, nu stiu cum sa-i zic, plina cu ceva ce pareau boabe colorate de orez. Urmeaza probabil sa le folosească la ceea ce Catiusa numeste “artz” (arta), pe care ea le aduce acasa luna de luna, intr-un plic mare, pe care eu i-l pun intr-un sertar, in care aproape ca nu mai încap. Nu folosesc materiale scumpe si sofisticate sa faca “artz”, dimpotriva, ieftine, dar uimitor de ingenioase si creative: clopoței din pahare de unica folosință, felii de pepene din jumătăți de farfurii de unica folosință, pene colorate (probabil de la Dollarama) ca sa faca păsări. A adus acasa una “papal”, ceea ce in limba Catiusei, nu, nu inseamna papagal, ci mov. De la purple. Si ca veni vorba de culori, pe care deja le recunoaste (are 1 an si 8 luni), albastru e “bu” (blue), galben e “aio” (yellow), verde e “ghi” (green). Rosu nu poate inca pronunța. In nicio limba. Si ca veni vorba de limba, engleza i-a luat-o inainte romanei, la vorbit, ca de inteles, pare ca le intelege pe amandoua. Sa va dau un exemplu. Am facut acum cateva zile o prăjiturică pentru ea. Cand am scos-o din cuptor, mi-a zis “capi, capi”. WTF is “capi”, baby? Mi-a luat ceva timp sa-mi dau seama ca e „cupy” de la „cupcake”. Daca o intreb „Cati, vrei capi?” sau „Cati, vrei prăji?”, stie ca o intreb acelasi lucru. Înclinațiile ei artistice se manifesta insa in toate direcțiile, avand in vedere ca stie si toate cantecelele in engleza. Cand ii cant „If you’re happy and you know it”, tot de la gradi a invatat cand sa bata din palme, cand din picioare, cand sa se invarta si cand sa sara in sus. Cum si face chestiile astea, e o sursa inepuizabila de distractie pentru mine. La fel cum e si cand stalceste cuvintele. De fapt, nu le stalceste, ci incepe sa le modeleze, ca pe „artz”, acum materia prima fiind intr-o forma incipienta.

7fbd9342-f8e9-4bde-9ee7-c9a3440c8df5

„Artz” de grup. Au pictat „snowy owl” cu buretele.

Nu sta deci acasa cu buna-sa si se uita toata ziua la tv, si nici cu ma-sa, de care sa-si bata joc cand o pune la somn si nu vrea sa doarma. Acolo are un program, pe care il respecta cu toti ceilalti copii laolalta. Mananca impreuna in jurul aceleasi mese si dorm cu totii in jurul aceleasi ore. Capata astfel bunele maniere in colectivitate, ceea ce mie mi-ar fi fost imposibil s-o invat la varsta asta din simplul motiv ca nici macar frati nu are. Cat am fost in vacanta si-a stat cu noi acasa, si iarna fiind pe deasupra, deci nici prea multe optiuni de-a o scoate pe-afara neavand, ma termina de cap cand venea ora de culcare. Unde cand merge la gradi, la 8:30 doarme deja, in vacanta, pana nu trecea de 10:00, chiar 11:00, nu se culca. Si-apoi nu-i copil din ala sa faca ce vreau eu. Asta e, nu-i nici ea perfecta. La gradi ii scoate si afara tot timpul. Daca nu crapa pietrele, ceea ce pana acuma n-a fost cazul (apropo, mai e mult pana vine iarna?!), le dau pantalonii de ski, „hatz” (caciula) si „mi” (manusile) si-i trimite la plimbare. Dar apropo de „hatz”, tot acolo a invatat s-o poarte, probabil vazand la alti copii ca nu-s asa de caposi ca ea. Eu n-am reusit s-o fac sa tina nicio caciula pe cap. Acum, mai ales de cand a fost mutata la astia mai mari, dupa care probabil se ia, nu reusesc s-o fac sa si-o mai ia din cap. Si-o trage pe ochi si doarme noaptea cu ea. Singura chestie cu care nu sunt pe deplin multumita in privinta gradinitei e ca nu am control asupra a ceea ce mananca ea acolo. Stiu ce mananca, stiu si ca le gateste mancarea in bucataria lor, ceea ce e mai bine decat daca ar aduce-o de pe undeva, I guess, dar cat de buna e, n-am gustat-o niciodata. Nu zic ca-i mancarea proasta, ci ca nu stiu daca e proasta, ceea ce, ca parinte, mi se pare la fel de naspa. Dar, cum la gradi mananca mai bine decat acasa ce-i gatesc eu, poate ca nu de calitatea mancarii pe care le-o gatesc ei ar trebui sa ma indoiesc, ci…

Categorii:Jurnal

Fran

9 răspunsuri

  1. E ceva diferentă intre Francesca de acum 3 ani și ce de azi, pe post de mămică. O experiență care schimbă profund un om și pe care nu o poți înțelege pe deplin decât trăind-o. Totuși mult complexă și profundă decât aceea de părinte mi s-a părut cea de bunic, am putut să remarc diferența de dezvoltare intre copii și nepoți, precocitatea acestora față de generația părinților lor, accentuată cred și de faptul că au schimbat complet, după 3 ani de viață un mediu cu altul, au asimilat încă două limbi pe lângă cea maternă, pe care încă o mențin și perfecționează in cele două luni de vară când redevin români. Mi-aș permite să vă dau un sfat, imortalizați, prin imagini și video, cât mai mult din aceste momente.

    1. Ieri am îmbrăcat-o la gradi cu un puloveras de la bunica-sa si i-am pus pe cap un fes cu doua moturi. Moturile se asortau cu butonii de la pulover. Era atat de drăgălașă ca i-am facut imediat o poza. Mi s-a parut insa ca poza nu era de ajuns, ca nu surprindea exact realitatea (Catiusa e si mai frumoasa in realitate decat in poze) si i-am facut si un scurt video, doar pentru mine. Am fost mai mulțumită apoi 🙂. Ii fac multe poze, ii fac si video, in special cand face țărășenii de-ale ei si ma amuza, dar tot mereu am impresia ca nu-i fac destule.

      Si mama mi-a zis ca azi copiii sunt mai precoce decat cei dinainte. Eu, de exemplu, ma îndoiesc ca faceam diferenta intre culori la 1 an si 8 luni, cum face ea acum. Dar, pe de alta parte eu, la varsta ei, n-am avut acces la atat de multe jucarii colorate si alte surse care sa mi le repete tot timpul. Normal ca le-a invatat mai repede decat mine.

  2. Pe mine cxel mai tare ma surprinde naturaletea cu care copiii de azi manuiesc tehnologia. El sta cocotat pe oala si daca ii pui in mina telefonul, il butoneaza in cunostinta de cauza de parca in burta mamei s-ar fi jucat 9 luni pe tableta, nu altceva ! Despre copiii mai maricei nici nu mai zic ! Si cind imi amintesc cit chin si cum dadeam ture in jurul computerului pina sa reusim sa il butonam, noi adultii ….

    1. De care adulti vorbesti? Ca eu in clasa a 9a imi cumparasem dintr-o revista, PC World, ca internet pe vremea aia nu era, un program cu care stergeam parola de la BIOS ca sa am acces la unitatea de discheta ca sa pot instala jocuri pe PCurile de la scoala. Profesoara le dezactivase tocmai ca sa previna chestia asta :))))
      Taica-miu a invatat BASIC la 50 de ani ca sa programeze pe HC91 un program de salarii. Probabil daca am fi fost destul de bogati sa ne permitem PC ar fi invatat Excel…
      Dar daca tie ti se pare cine stie ce realizare sa dai cu degetul pe un ecran tactil dar cand cresti sa nu stii sa citesti un ceas analogic (am auzit ca millenials au probleme cu asta :)))))) ) sau sa faci o inmultire in cap, atunci nah…

  3. Sigur mananca numai prostii la gradi, intreab-o pe idioata de Andreea Ionescu, e pe la tine prin zona :))))))))))

    La fosta gradinita de stat a fiicei mele, unde plateam 1.500 pe luna (adica 18.000 pe an), costul pe zi pe copil pentru 3 mese era de $ 2.54. Mancarea consta din cartofi fierti din China la conserva, peste gatit si congelat din China, oua prajite congelate etc. De ce? Pentru ca sa angajezi un bucatar in Canada cu pensie si beneficii este mai scump decat sa comanzi mancare semi-preparata de peste ocean pe care sa o incalzeasca cineva. Gradinita mea din Romania, mi-a spus mama, avea trei bucatarese pentru acelasi numar de copii. Deci, dintr-o aberatie a pietei capitaliste, mancarea canadiana gatita in Canada a ajuns prea scumpa pentru copiii canadieni.
    https://www.hotnews.ro/stiri-diaspora-6767836-interviu-andreea-ionescu-profesoara-canada-realizat-foarte-rapid-vestul-realitate-nu-era-nici-departe-vestul-care-pictase-mama-mea.htm#self

    1. Nu stiu cine e Andreea Ionescu, nici de interviul asta nu stiam, dar n-am putut sa-l citesc pana la capat. E un fel de Traiasca partidul, traiasca comunistii! Prima data am crezut ca ce ai scris in comentariu iti apartine. Cum n-am ajuns pana la capat, abia citind comentariile, mi-am dat seama ca e un citat din el. N-are rost sa raspund, femeia bate campii cu gratie! Daca era scris de copilul de 14 ani, care era atunci cand a venit in Canada, intelegeam, dar pare ca, desi anii au trecut, mintea ei tot acolo a ramas. Dar ea insasi zice ca pentru ea, emigrarea la varsta aia, a fost o experienta traumatizanta. Well, se vede…

      1. Nu e vorba ca mi-ai last impresie proasta, da’ de unde era sa-mi dau seama din prima? 😂. In comentariul asta ai folosit semnele alea de citat la ce am zis eu, desi cred ca mi-as fi adus aminte ca eu am scris aia. La tanti aia, de care nu stiam nimic initial, n-ai pus nimic. De unde era sa ghicesc ca-i ea, nu tu? Sincer, nu era nicio problema daca era comentariul tau. Nu putem fi geniali in fiecare zi 😂.

  4. Eu nu sunt fan Canada, insa tanti asta chiar o da gogonata, cum ca in America saracia e mai mare decit in Cuba ! In rest, e de inteles ca a avut socul vietii ei venind din comunism unde avea asigurata casa ( la pret de pachet de tigari ) -masa-serviciu pe viata, sa-i vada pe canadieni sclavi pe viata la banci pentru cutia de carton, sa-i vada someri sau in joburi prost platite, mincarea proasta si toate cele. Face sens ca e traumatizant, dar asta e lumea in care traim, nu e doar in Canada.

%d blogeri au apreciat asta: