Meniu Acasă

Lista de lectura deschisa (si la recomandari)

The She Was GoneExista, de fapt, un lucru pe care mi l-as dori anul asta in mod special. Nu sa citesc mai mult, ci sa gasesc carti bune de citit, ca aceasta a doua conditie o va indeplini automat si pe prima. Deja am inceput anul acesta cu dreptul, iar vacanta aceasta am citit la foc automat ca altceva mai bun oricum n-am avut de facut. Imi place la nebunie cand termin o carte buna doar ca sa incep una si mai buna.

Am terminat Then She Was Gone, de Lisa Jewell. Au fost zile in care citeam ore intregi fara saturatie. A fost o experienta destul de noua pentru mine pentru ca, de obicei, nu citeam inainte thrillere sau carti politiste, considerandu-le carti usoare si inutile, iar, in ultimii ani, nici prea multa fictiune n-am mai citit. Preferam memorii sau macar ficiune la persoana I (care sa nu paraseasca sfera realului), ori, cel mult literatura clasica. Dar atat de tare m-a antrenat suspansul cartii acesteia ca anul asta cred ca voi da credit doar cartilor de genul acesta. Din care nu invat neaparat ceva, dar care imi ofera o aventura senzoriala extraordinara in momentul lecturii. Este o forma de escapada din lumea reala, atat de necesara uneori, care mie, cel putin in vacanta aceasta, mi-a dat dependenta.

Cartea asta nu mi-a revelat cine stie ce chestii, nici genul ala de zici ca ti-a schimbat viata n-a fost. Din punctul acesta de vedere a fost, de fapt, o lectura usoara, desi nu maculatura, asa ca altceva decat sa povestesc subiectul, n-am ce sa scriu despre ea. Va voi scuti, evident, ca-l puteti afla si singuri daca vreti. A fost insa asa de palpitanta, ca de cand o lasam din mana nu ma gandeam decat la momentul cand o voi relua. Daca n-as fi avut si ceva obligatii mai mari care, din cand in cand, sa ma opreasca din lectura, as fi citit-o pe toata deodata. Pe scurt, este vorba despre o adolescenta care dispare pur si simplu, interesant fiind nu c-a disparut, nici cum a disparut, ci de ce a disparut. E cu ceva psihopati. Mi-a dat cumva impresia ca nu disparuta e personajul principal, ci aia care a facut-o sa dispara. In fine, nu am intrat sa va recomand cartea asta sau nu, ci pentru ca am avut o revelatie vizavi de ea. Daca ma deschid si la alte tipuri de lectura, s-ar putea sa nu ma mai plang, ca-n primul paragraf, ca n-am ce citi de-a lungul anului. Acum citesc Circe, de Madeline Miller, fantasmagorii de care eu n-am citit aproape niciodata inainte. E absolut fantastica!

Categorii:Jurnal

Francisca

2 răspunsuri

  1. Am inceput sa recitesc Shogun. Nu mai stiu a cata oara. Prea bun. Prea tare. Unii scriitori reusesc sa iti redea o lume intreaga prin povestiri inchegate genial pe cand altii reusesc povestiri de calitate. Era o vorba despre carte asta extrem de groas: daca reusesti sa treci peste primul capitol „cu marea” nu te mai opresti din citit. Recitind acel capitol acum am realizat cata informatie e de fapt acolo. James Clavell e bun rau. Am avut si un sentiment de implinire cand am reusit sa imi intregesc colectia. Timp de citit nu este (nu trebuie sa postezi comentariul) 🙂

    1. L-am postat, ca nici eu n-am citit niciodata Shogun pana la capat, desi l-am inceput. Eu imi fac timp de citit, chiar si acum. Tot timpul am cate o carte inceputa, chiar daca pe unele nu le termin niciodata. Nu cred ca as putea trai fara asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: