Meniu Acasă

15

Astazi, 5 Decembrie 2018, se fac 15 ani de cand m-am cunoscut cu Bobescu, o data mai importanta si decat casatoria noastra, care, venita, tarziu, si mai mult de procedura, n-a insemnat mare lucru, la sensul ca n-a schimbat cu nimic ceea ce era deja. Influentata poate de thriller-ul pe care il citesc acum, ma gandeam cu ocazia asta la o chestie. Niciodata nu stii cum un eveniment, aparent banal, intamplat intr-o zi oarecare, cu scopuri diferite de cele in care, aproape paranormal se transforma, iti poate schimba viata pentru tot restul ei. Acum 15 ani, urma sa merg la o petrecere studenteasca sa ma distrez, cu tot ce inseamna asta, inclusiv cu vreun necunoscut, nicidecum sa-mi pun pirostriile. Nici macar cand l-am vazut, asa frumos, in puloverul ala pe gat, nici macar cand „ne-am magnetizat” in seara aia, planurile indecente nu m-au dus mai departe de noaptea aia, nici vorba sa ma gandesc asa departe, la cel mai frumos copil din lume nascut 14 ani mai tarziu. Si daca stau sa ma gandesc si mai mult, nici macar nu a inceput atunci, ci cand am cunoscut-o pe Maria, fosta lui colega de liceu, actuala colega de facultate cu mine, care ne-a invitat pe amandoi, desi separat, la aceeasi petrecere. Sau poate cand celalalt coleg al ei ratase ocazia coborand sa-mi cumpere o sticla de vin, Bobi aratandu-(m)i, intre timp, ca se putea si fara. Si poate nici macar atunci, ci cand m-am hotarat sa nu ma duc la Iasi, sa studiez, ci la Bucuresti, unde ne-am intersectat toti trei. Si cand ma gandesc ca toate chestiile astea nici nu se opresc la el, ci pentru ca l-am cunoscut pe el…traiesc acum in Canada. De ce am ajuns sa traiesc in Canada, cand nimic din viata mea trecuta nu parea sa ma aduca aici?…Ramane de vazut…

Viata asta n-are niciun sens cand se intampla. Dar pusa cap la cap, cu elemente din trecut, ca intr-un thriller, incepe sa capete unul.

PS: Acum 15 ani viata mi-a oferit subtil o sansa, pe care ma bucur ca am reusit sa o recunosc ca atare. Nimeni nu are de unde sti cate sanse i se ofera, caci mai important decat asta e sa le recunoasca la timp!

Categorii:Jurnal

Francisca

9 răspunsuri

  1. „Si cand ma gandesc ca toate chestiile astea nici nu se opresc la el, ci pentru ca l-am cunoscut pe el…traiesc acum in Canada.” – Asa au unele noroc in viata … altii trebuie sa munceasca ca sa ajunga aici :))))))))))

    1. Sa stii ca asa-i. Si eu am muncit la chestia asta inca de la inceput, dar proiectul nu imi apartine. E o intamplare ca traiesc aici data de faptul ca la un moment dat l-am cunoscut pe Bobi. Daca nu ne cunoasteam, viata mea ar fi fost in alta parte, complet diferita. Ieri, am continuat discutia asta la Tim Hortons cu o colega si ea mi-a zis ca mie intamplarea asta mi-a adus-o un moment fericit, ea a ajuns insa aici “datorita” razboiului din Iugoslavia. Mi-a zis ca daca nu incepea razboiul, continua sa aiba probabil o viata plictisitoare in orasul ala prapadit. Deci, uneori si evenimentele nasoale iti pot schimba viata in bine. Din pacate, se poate si invers.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: