Meniu Acasă

Alta Marie cu aceeasi palarie

In cateva luni fac 5 ani de cand lucrez in firma asta. Cu exceptia catorva zile mai proaste, care poate nici nu aveau legatura cu job-ul, in astia 5 ani m-am dus mereu cu placere la munca. Nu la sensul ca nu mi-ar fi placut mai degraba sa stau acasa, dar daca tot nu aveam alta optiune, a fost mereu o optiune foarte acceptabila. Daca, la modul ipotetic, m-ai intreba acum, ca la un interviu, unde ma vad peste 5 ani, as putea raspunde fara ezitare, desi tot ipotetic, tot in firma asta. Nu ca n-as avea si motive sa-mi caut altceva. Dar motivele care ma tin aici pe loc, si la propriu, si la figurat, sunt mai multe decat cele care ma fac sa plec. E aproape de acasa (5 km – sa excludem pentru moment si de dragul argumentului si in cat timp ii parcurg uneori), am deja 3 saptamani de vacanta, iar, pe chestie de loialitate, peste un an sau doi, voi avea 4, si si mai important, am si mica intelegere cand vine vorba de venit mai tarziu sau plecat mai devreme, ba mai nou, pot lucra si de acasa daca mi se imbolnaveste copilul. Am o sefa rezonabila, care nu ma intreaba ce fac nici atunci cand stau. Nu fac niciodata overtime (doar la pauza de pranz – adica stau mai mult in pauza, nu lucrez in loc sa mananc). Dar cel mai puternic argument, nu neaparat impotriva plecarii, dar cel putin pentru cel al rămânerii, cel care ma tine aici, la fel cum m-ar tine in oricare alta parte, pentru ca e cel mai important lucru pentru mine oriunde, sunt oamenii si atmosfera de la job. In momentul acesta sunt undeva la peak. Nu vad ce altceva mai bun decat atat as putea gasi in alta firma din punctul acesta de vedere. Cum povesteam si intr-o postare anterioara, nu am prieteni acolo, cel putin nu dintre cei cu care ma vad tot timpul (desi cu ei ma vad cel mai mult), dar cat suntem acolo nu ne stresam unii pe altii. Poate ne mai barfim pe nimicuri, dar nu e genul ala de barfa daunatoare, ci din aia de plictiseala. Daca am fi mai ocupati cu siguranta n-am mai observa ca nu stiu care rade cam phony prin biroul sefului.

Aici, cel putin printre cunoscutii mei, nu e nimic iesit din comun sa iesi la pensie dintr-un job. Daca nu te dau afara, bineinteles. Am colegi care lucreaza in firma asta din 1900 toamna cand s-a infiintat. Am fost odata la o petrecere de Craciun la firma unde a lucrat Bobescu inainte. Afisasera pe un ecran poze cu unii care lucrau pe santierele lor de pe cand noi nici nu ne nascuseram. Urmau sa-i premieze pentru loialitate. Oamenii astia nu au stat in firmele alea pentru bani. Cu siguranta nu-i nemultumea salariul, dar nici nu era asta motivul principal pentru care 30 de ani la rand au luat autobuzul in aceeasi directie, cand aveau oricand posibilitatea sa o ia in alta, chiar pe-o alee mai curata. Pentru ca oricine iti va spune, si acelasi lucru ti-l spun si eu, daca vrei salariu tot mai mare, misca-te, nu dormi in papucii aceluiasi loc de munca pana nu te mai poti scula de jos. Dar, deja divaghez de la ideea pe care o aveam in minte in momentul in care am inceput sa scriu. Ideea pe care o aveam in minte e ca si in Romania era comun, mai demult, dar probabil ca si acum, sa iesi dintr-un job cu picioarele in fata. Ganditi-va la parintii nostri, cei care sunteti de varsta mea! Cam cate locuri de munca au schimbat ei la viata lor? Si nu ma refer inainte de ’89, ci dupa. Cati nu le reprosam azi ca au supt ani la rand la tzatza, desi mai bine as zice la sosetele, aceleiasi vaci? Sau bou. Motivul principal pentru care au facut-o insa a fost, in mod ironic, banii. In lipsa altor motive. Nici macar la pensie nu au vrut sa iasa anticipat, desi erau toti bolnavi de Sindromul Stockholm.

Morala: in Romania, si cu bani putini cumperi loialitate. Aici, nu e de vanzare!

Categorii:Jurnal

Francisca

11 răspunsuri

  1. Eu inteleg ce zici, caci luna trecuta am facut 18 ani la aceiasi companie. Puteam pleca acuma ani de zile pe mai multi bani, dar am preferat sa stau din cauza colectivului si a patronului. Conteaza foarte mult sa vii cu placere la munca.

  2. Eu cred ca unul din principalele motive este teama de schimbare, de a iesi din zona de confort, de care cred ca toti suferim, unii mai mult, altii mai putin, dar e clar ca in momentul in care te obisnuiesti cu colectivul, seful, lista de sarcini, etc., e mai simplu decat sa o iei de la capat intr-un loc nou unde nu stii pe nimeni si nici ce ai de facut. Mi s-a intamplat de multe ori sa schimb jobul si sa am mixed feelings, sa plang dupa fostii colegi si sa ma gandesc cu groaza peste ce naiba o sa dau la noul loc, dar aproape in toate cazurile, temerile mele au fost neintemeiate si in scurt timp a inceput sa imi placa mai mult decat fostul job. Ce-i drept eu sunt si genul care ma plictisesc f repede, daca fac acelasi lucru mai mult de un an o iau cu capul, imi trebuie mereu sa fac ceva nou.
    Si nu toti cei care stau multi ani in aceeasi firma/departament/job sunt si multumiti si se duc de placere acolo. Cred ca teama de schimbare si de a iesi din zona de confort e atat de mare incat prefera sa stea intr-un loc toxic. Si cu cat stau mai mult in mediul ala, cu atat le e si mai greu sa iasa. Si asta e valabil si in relatii toxice, nu doar la munca.
    Dar te inteleg, ca atunci cand totul e ok, si nu ai de ce te plange, e greu sa pleci in alta parte, sa lasi vrabia din mana pentru cioara de pe gard, dar cateodata s-ar putea sa merite. 🙂

    1. Sunt de acord cu tine vizavi de teama de schimbare, dar pana intr-un punct. Exista o mare diferenta intre a-ti fi teama sa schimbi un loc atunci cand locul e de cacao fata de atunci cand locul e ok. In primul caz ti-e teama sa nu dai peste si mai rau, iar asta e caz clasic de Sindrom Stockholm, in al doilea caz ti-e teama sa nu pierzi ce ai deja ok, ceea ce, desi tot teama e, e cu totul altceva. In amandoua cazurile temerile sunt rationale si irationale in acelasi timp. Rationale pentru ca orice schimbare de genul asta chiar presupune o doza de risc, realmente, si irational pentru ca nu e neaparat sa fie asa. Ba, de cele mai multe ori e exact invers. Si mie, orice schimbare mi-a adus, de fapt, numai lucruri bune. Doar ca in primul caz e mai mult irational, iar in al doilea, mai mult rational.

      1. Si ca sa vedeti cat sunt inspirata, cel putin la scris despre lucrurile astea, chestia aia cu „loialitatea nu e de vanzare” pe care am zis-o in final a fost scoasa din putzul gandirii mele, doar ca imediat dupa ce am dat publish, am gasit un articol pe google, care se numea exact asa: „Loyality is not for sale”. Acolo zicea si ceva pana la care inspiratia nu mi-a mai ajuns, dar ideea generala a articolului meu e cam aceeasi. Cica marile companii, gen Google, Facebook, LinkedIn etc., au un motto vizavi de resursa lor umana: „Train them well so they can leave and treat them well so they can stay!”

      2. Da, sunt de acord ca e irational cand ai un job nasol sa nu incerci sa pleci, sa crezi ca poate fi mai rau in alta parte. Am colege la munca care au stat cu un manager nebun ani de zile, de au ajuns unele sa isi ia concediu medical cu lunile ca le luase depresia, si chiar le-am intrebat de ce au stat atatia ani si au acceptat sa fie tratate asa. Mi-au raspuns ca le-a fost teama ca nu se descurca la noul job si sunt date afara de acolo, ca au mortgage de platit, copii de crescut, etc, adica temeri irationale cum ziceai si tu.
        Si inca ceva vizavi de loyalty, din ce in ce mai multe companii au inceput sa nu prea le mai pese de loyalty si sa caute resurse mai ieftine, asa ca poti sa stai cu o companie 20 de ani si tot sa te puna pe liber ca nu mai au nevoie de tine, ca e mai ieftin sa faca jobul tau unul din India sau alte tari cu resurse ieftine. Se intampla din ce in ce mai des mai ales la multinationale.

      3. Lavinia a punctat o chestie adevarata, daca esti prea vechi in companie, s-ar putea sa fii si prea scump, iar compania sa vrea sa scape de tine ca sa angajeze altul mai ieftin. Am citit ca se procedeaza asa la marile companii de IT, Google, Microsoft. In Canada au fost restructurate departamente intregi de IT si mutate in India (Ex. CIBC)
        In compania unde lucrez eu (firma de <30 de angajati), motto-ul e "daca nu iti place, esti liber sa pleci". Ideea e ca oricand se gaseste cineva mai ieftin care a venit (de curand) in Canada si are nevoie de job. Cu alte cuvinte "are balta peste".

      4. Cris, din pacate asta se intampla din ce in ce mai des. Si nu conteaza daca faci treaba buna si ai fost loial firmei ani de zile, iti spun „nothing personal, just business”.

  3. Daca piata muncii ar fi safe si infloritoare, adica joburile s-ar gasi pe toate gardurile si ar fi bine platite cum se intimpla cinva demult, sa vezi cum le-ar disparea teama de schimbare, magie curata, nu alta !
    Si eu zic la fel ca e teama de schimbare poleita cu justificari de catre mintea rationala, ca sa faca galusca mai usor de inghitit.

    1. Teama ca nu ti-ai mai gasi altceva de lucru din cauza pietii muncii poate fi un motiv, dar nu in Toronto!!! Eu nu contest ca e greu sa-ti gasesti un job, mai ales cand n-ai experienta, dar cei cu experienta si relatii bune n-au, in general, nicio problema sa-si gaseasca. Cei cu experienta si relatii au alta problema. De gasit, gasesc sigur, dar pentru ei mai conteaza si CE gasesc. Pentru ei abia de-acolo incepe greul.

      1. De-aia se zice ca cel mai bine e sa-ti cauti job cand deja ai unul. Ca atunci, daca nu gasesti ce vrei, pur si simplu nu accepti oferta, ca mai bine stai unde esti. Si esti si mai relaxat la interviuri, ca nu ai nimic de pierdut. De regula, toata lumea incearca sa plece la mai bine, mai multi bani, benefits, un titlu mai pompos, depinde ce inseamna pentru fiecare mai bine, si doar daca esti dat afara si esti disperat ca trebuie sa platesti bills sa alegi un job mai nasol decat anteriorul pana apare ceva mai bun.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: