Meniu Acasă

Welcome to Canada!

Mai sa nu ajunga maica-mea in Canada, cel putin nu la timp, cu toata engleza cu care o laudam eu! A zburat cu Jet Airways, o companie aeriana indiana, si la Amsterdam mai sa n-o lase sa intre in avion pe motiv ca…n-are viza. S-au dumirit pana la urma prostii aia cum sta mai nou treaba cu romanii, dar a fost suficient sa-i strice ei buna-dispozitie si noua cheful de-a mai cumpara vreodata bielete cu ei. Cu atat mai mult cu cat maica-mea putzea cand a intrat in casa. Miros care s-a lipit si de noi, pe care Catiusa l-a dus dimineata la gradinita si eu l-am adus cu mine la munca. Nu exagerez deloc. Nu era neaparat un miros naspa, cu siguranta nici placut, dar era foarte puternic. N-am indraznit s-o intreb chiar din prima, mama, dar ce pute asa dupa tine, si ma gandeam ca poate oamenii cand vin in vizita aduc dupa ei si mirosurile de acasa, desi nu puteam asocia mirosul ala cu nimic de-acolo, desi imi era foarte cunoscut. Semana cu tamaia, dar n-o stiam pana intr-acolo de religioasa ca sa care asa ceva prin buzunare. Mi-a luat ceva timp sa-mi dau seama ca mirosea a curry. Dupa ce mi-a zis ca trei sferturi din avion erau numai indieni. Welcome to Canada!

In rest, mie mi-ar lua vreo doua zile sa descriu sentimentele pe care le-am avut inainte de venirea ei pentru ca tot cam atat au si durat. Daca ati calatorit vreodata peste ocean, stiti ecranul ala din fata scaunului dvs. care arata o curba pe traseul careia zboara avionul. Cam acelasi traseu, minut de minut, l-au parcurs si gandurile mele catre ea. Calculam in gand cand s-ar imbarca de la Bucuresti, cand din Amsterdam, cam pe unde ar fi acum…chiar daca acum era 2 noaptea la Toronto, iar gandurile acestea mie imi dadeau insomnii. Am mai trait sentimente din astea puternice de nerabdare inainte de a pleca in vacante, de exemplu, dar niciodata la reintalnirea cu cineva. Nici macar cu ea cand m-am dus eu in Romania.

Ma bucur enorm ca a venit. Si asta nu o spun ca asa se spune cand vine cineva la tine. E un feeling puternic mai degraba, nu doar o vorba! De fapt, nici n-a ajuns bine si eu in loc sa ma bucur ca a venit, deja ma intristez ca o sa plece! Mama e tipul ala de om care stie sa se joace cu copiii, in mod natural, fara sa se forteze (asta e un talent pe care nu toti oamenii il au indiferent de cati copii au crescut), asa ca a facut-o si pe Cati sa se simta asa de bine ca aproape nu mai voia sa se culce asta noapte! Nu pot spune ca se bucura ca a venit bunica-sa la ea pentru ca nu stiu cum, dar nu i se potriveste apelativul asta! Ii va gasi cu siguranta Catiusa un nume mai potrivit.

Categorii:Jurnal

Francisca

5 răspunsuri

  1. Bun venit mamei tale! Inteleg cum e cu bucuria ta, acuma multi ani am trait-o si eu… Se va adauga la bucuria initiala si multumirea sa iti vezi parintele fericit si uimit ca exista o normalitate.
    Bine ca ne-ai zis de Jet Airways sa stiu sa nu iau bilete cu ei.
    Despre miros – la servici lucram cu multi indieni, adusi pe working visa, deci nu tocmai cizelati. Dupa citeva plingeri facute la managementul lor despre miros (nu numai mincare, din pacate si transpiratie), vad ca sint instruiti sa se adapteze la regulile de scent free, si se duc in cafeteria sa manince, nu maninca la birou. Mi-au confirmat cei de la firma mama ca au „sensitive and cultural training” inainte sa vina aici sa lucreze.
    Ca si anecdota, mai demult, am dus cu masina mea un coleg indian (vegetarian). Care nu pricepeam de ce, brusc, vorbeste nasal cu mine. Si dupa un timp m-a intrebat, ce miroase in masina. Erau cirnatii mei afumati luati de la Saveta 🙂 🙂 🙂

  2. Asta cu curry e parfum ! Sa vedeti cum e sa lucrezi la job cu indieni si sa vezi zilnic WC-urile cu cacat intins pe pereti. Pentru ca mititeii se sterg doar cu stinga ( cu dreapta maninca curry ) si intind cacatul pe pereti, pe vasul de Wc, pe unde pot si ei, ca e greu cu o singura mina. Si managerul e disperat, exasperat ca nu stie cum sa le zica la maimute ca , Canada nu e platatia lor de curry. Sa le faca cursuri de sters la cur ? Pina la urma a printat niste foi si le-a lipit in fiecare compartiment la WC, cu instructiuni cum sa foloseasca vasul, hartia igienica si cosul de gunoi. True story.

  3. Bun bun venit mamei tale. Ii doresc sa petreaca un sejur minunat cu voi, cu nepotica. E o.mare bucurie pentru voi toti. Profitati de fiecare clipa petrecuta impreuna.
    In rest, povestea cu indienii, o trecem.la multiculturalitate. Ca pana la urma asta inseamna 🙂

  4. Am zburat cu ei acum 5-6 ani cu escala la Bruxelles; pe randul din mijloc 4 scaune langa mine nimeni dincolo un mos si o babuta. Pe la mijlocul Atlanticului vad babuta ca ridica suportul dintre scaune si se intinde peste scaunul dintre noi pana ajunge cu capul la mine pe picioare.
    Lung e drumul Indiei!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: