Meniu Acasă

Limba noastra nu-i o comoara

Mama vine la noi la inceputul saptamanii asteia. O astept ca si cand. E prima data cand zboara peste ocean si vorbind ieri cu ea despre ultimele chestii inainte de plecare, mi-a zis ca e un pic stresata cu escala de la Amsterdam, ca e doar o ora jumate intre avioane, in rest era mai vioaie si mai nerabdatoare decat as fi fost eu in locul ei. I-am zis ca poate ar fi trebuit sa ii scriu pe o foaie niste raspunsuri la cateva intrebari pe care le-ar putea avea ea sau altii catre ea pe la aeroport. In cazul in care o intreaba cineva ceva sa intinda si ea foaia si sa zica No English, thank you. Ea cica, Doamne fereste, nuuu, ca ea stie engleza. De la filme. Mi-am dat ochii peste cap cand am auzit-o, dar mi-au ramas bulbucați in rotire cand, cu o naturalete na(t)iva, a inceput sa imi si demonstreze ca nu vorbeste doar prostii, ci, intr-adevar, si engleza. Stie sa ceara apa de la stewardesă, Water, please!, striga in telefon. Stie sa raspunda la cine vine in Canada, stie sa numere pana la 10, stie sa-si spuna varsta in engleza, stie sa faca diferenta intre from Toronto si for Toronto, pe scurt stie suficient de multe cuvinte cat s-o ajute sa treaca nu numai strada, ci si oceanul.

Si ma gandeam la o chestie. Sa stiti ca asta e mare lucru. Limba materna, oricat de corect ai sti-o, nu te ajuta in orice situatie, ba uneori te lasa mut inutilitatea ei, in schimb si numai cateva cuvinte in limba engleza nu numai ca te ajuta, la modul practic, oricand, dar iti schimba si atitudinea fata de o calatorie, iti da mai multa incredere in tine, esti altfel cand ai in buzunarul lingvistic ceva mărunțiș englezesc. Tot stresul ala caracteristic celor neumblati, cum se zice, nu ar mai exista, sau ar fi neglijabil, daca ar rupe cateva boabe de engleza. A sti macar cateva cuvinte in ziua de azi, oricat de bătrân ai fi si scuzat ca n-ai facut in scoala (de parca asta chiar ar fi o scuza), e ca pașaportul. Trebuie sa le ai la bagaj.

Spre deosebire de atunci cand am venit in Canada, datorita englezei, pe mine nu numai ca nu ma mai sperie azi un zbor cu avionul, si pana la capătul lumii de-ar fi el, dar nu ma mai sperie nici o emigrare oriunde ar fi ea. De aceea, cred ca primele cuvinte ale copiilor in ziua de azi ar trebui sa fie in engleza, nu in limba materna a parintilor, daca se intampla sa nu fie una si aceeasi. Daca nu ti se pare exagerat sa ii inveti sa numere pana la 1, nu ti se va parea exagerat nici sa-i inveti sa zica prima data „Hello, world!!!”

Categorii:Jurnal

Francisca

7 răspunsuri

  1. Ai dreptate, si eu sunt pentru limbile straine, fie invatate ele si de la telenovele. Eu merg mai departe si sustin invatarea unei limbi straine cind copilul e foarte mic, pentru ca in stadiul ala creierul le proceseaza ca pe limba materna. Cunosc persoana adusa in Canada cind avea 2 ani si careia i-a fost vorbit incontinuu in casa in 2 limbi : tatal romana, mama in franceza, iar la gradini in engleza.
    Ca adult, vorbeste cele 3 limbi ca limbi materne, le stapineste perfect si cu accent nativ in fiecare limba, ceea ce nu am vazut la nimeni ever. Cind a crescut, a zis sa invete si el o limba straina pe limba limbile materne, asa ca a invatat spaniola, pe care o vorbeste cu dificulatatea a second language, dar e fluent in ea.

    1. Da, stiu ca e asa. Asta a fost unul dintre motivele pentru care cand ne-au sunat de la cresa ca au loc pentru Cati n-am ezitat nicio secunda s-o dam acolo. Cati n-are nici un an jumate si deja intelege si românește si engleza. In românește intelege o gramada din ce vorbim cu ea, in engleza nu stiu exact cat ca nu vorbim in engleza acasa, dar daca ii zic „Cati, where is your nose?”, stie sa-mi arate.

  2. Ei uite ca am fost prin lume toata viata (peste doua saptamani ma apropi de tara ta) fara sa-mi fie frica fara sa am probleme si fara sa stiu mai multa engleza decat mama ta! Urasc engleza din scoala si refuz sa ma aliniez lumii si iata-ma ca am trait bine toata viata si fara ea!
    Și pentru că probabil te-am indispus hai sa o dreg:
    un englez se îneca in Mures in timp ce strigă intre doua guri de apa „Help!” Doi ciobani se uitau la el plictisiți. Unul intreaba: Ce zice bai Gheo? Pai zic Help! No bine sa fie sănătos!
    Sigur se pot trage multe învățăminte din bancu asta eu il prefer pe ala cu depinde cine trebuie sa te ajute!

    1. Nu m-ai indispus deloc. Ciobanii aia nu l-ar fi ajutat nici daca era roman, nici daca ar fi stiut ce inseamna help. Asta inteleg eu din banc 😉. Poti sa traiesti fara sa stii engleza, clar nu se moare din asta, dar raman la parerea mea ca viata poate fi mai usoara daca o stii. Esti mai independent si poate asa nici n-ai nevoie de ajutor. Ma rog, mai putin in cazurile cand te îneci.

      1. In realitate, nu te ajuta nici o limba daca te ineci, pentru ca abia apuci sa iei o gura de aer si esti iar la fund, nici o sansa sa apuci sa mai si zici ceva. Chiar citisem mai demult un articol despre cum mor copii inecati la un metru de parinti, pentru ca parintii traiesc cu impresia ca daca e liniste copilul e OK, pentru ca ei se asteapta sa tipe dupa ajutor daca se ineaca. In realitate, e imposibil, pentru ca instinctiv, cand scoti capul o fractiune de secunda la suprafata incerci sa iei aer sa respiri si nu ai cand sa mai strigi dupa ajutor.

      2. Sa stii ca eu vorbeam serios, chiar nu glumeam. Pai asta zicea si articolul ala, ca multi parinti nici nu se gandesc ca copiii ar putea sa se inece langa ei si ei sa nu observe nimic, dar se pare ca se intampla mai des decat am crede.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: