Meniu Acasă

Intre timp la gradi (3)

Azi, cand am lasat-o pe Catiusa la gradi, am vazut ca erau agatate de tavan, ca intr-un laborator foto, poze alb-negru cu copiii din grupa. Intr-una am avut chiar probleme sa-mi recunosc propriul copil ca am si intrebat-o pe Sally: „Is that Kathy?” ” „Yes, that’s her!”. Avea pe nas o pereche de ochelari rotunzi si rosii si radea cu gura pana la urechi. Pozele, dupa cum ziceam, erau alb-negru, dar stiu ca ochelarii erau rosii pentru ca ii vazusem pe nasul altui copil cu cateva zile in urma in pozele pe care doamnele de la gradi le uploadasera pentru parinti pe aplicatia Storypark din ziua in care plouase afara si avusesera ei „indoor fun”. Aplicatia asta e un fel de raport de activitate. Chiar daca nu e updatata zilnic, ma bucur de fiecare data cand primesc o notificare ca inca o poza a fost adaugata. De altfel, asta si emailul pentru aprobat comentariile de pe blog sunt singurele aplicatii de pe telefonul mobil pentru care am acceptat sa primesc notificari. De restul nu ma intereseaza, pot astepta pana le caut eu. De aceea comentariile sunt aprobate imediat, dar raspunsul, daca e necesar vreunul, vine mai tarziu. Sa revenim. Asa am primit poze cu Catiusa in stroller la plimbare prin oras. Cand zic stroller, nu ma refer la un carucior, ci la unul care arata ca un autobuz si in care mai multi copii deodata sunt incarcati si plimbati ca turistii. Doamele le prezinta imprejurimile: frunzele care se coloreaza, cerul, norii si capul lor prin ei. Am primit poze cu Catiusa uda learca pe-afara, dupa ce s-a balacit in apa, in ziua in care au invatat despre obiectele plutitoare. Am primit poze cu Catiusa calarind o masinuta or something tot pe-afara din ziua cand avusesera Friday Pijama Day. Toti copiii s-au dus la gradi in pijamale. Si nu numai copiii, dar nici educatoarele nu se schimbasera de pijamale si nu se spalasera pe ochi inainte de a veni la job. Aia a fost si pentru mine dimineata cea mai usoara pentru ca n-a trebuie decat s-o iau pe Catiusa din pat si s-o pun direct in carucior. Odata am primit o jumatate de farfurie din aia de unica folosinta, din hartie, in care ea pictase o felie de pepene rosu. Aia era din ziua in care copiii invatasera despre fructe. Alta data am primit o farfurie intreaga pe care ea desenase capul unui ursulet panda. Aia era de la Zoo Days. Toate temele acestea dureaza o saptamana, unele mai mult, si sunt anuntate pe usa de la intrare decorata corespunzator, intr-un mod creativ, nu scump.

IMG_8662

Citisem odata pe un blog romanesc la o tanti care sta acasa cu copilul ca ce activitati pot face acestia la 1 an? Intrebarea era una retorica cu raspuns negativ implicit, din punctul ei de vedere. Din al meu insa, intrebarea nu trebuia deloc sa fie retorica, ci cat se poate de deschisa la raspunsuri. Exista o gramada de activitati in care copiii de 1 an pot fi implicati. Si orice activitate in plus e inca o rotita in miscare. Ca nu stii tu de ele nu inseamna ca nu exista. Nu vreau nici pe departe acum sa sugerez ca eu as sti. Nu. Dupa cum vedeti, si eu stiu de la altii. Recunosc ca daca as fi stat eu acasa cu ea nu as fi fost in stare sa fac mare lucru din ce face ea acum la gradi. Nu m-ar fi dus capul, pur si simplu. Si poate nici atata rabdare nu as fi avut. Asta insa nu se vrea a fi articolul unei mame frustrate care merge la job impotriva uneia care are norocul sa stea acasa cu copiii, desi frustrata din punctul acesta de vedere sunt. E un articol in care ma bucur ca si in lipsa mea, copilul meu e bine ingrijit si se simte bine. De restul ma ocup eu!

Categorii:Jurnal

Francisca

6 răspunsuri

  1. Pe net sunt o gramada de informatii pe saituri specializate, despre activitati si jocuri pe grupe de virsta. De la cele mai mici virste si sunt activitatile pe care le face si Catiusa la gradinita.
    Acuma, nah, e mai simplu pentru mamicile gospodine sa ignore copilul, sub pretext ca e prea mic ca sa priceapa ceva si il ignora prin casa, precum ignora si animalele din curte, sa creasca in legea lor. Sa puna mina sa studieze cum sa-si creasca copilul, e complicat. Mai bine lasa ca va creste el si singur daca are de mincare !

  2. Aww, la asta nu m-am gindit ! Apropos, cunosc pe cineva care atunci cind primeste vizite, isi pune copilul ( 3 ani ) in fata televizorului, la desene. Sta copilul ala hipnotizat de nici nu misca, statuie se face, sta teapan cu orele ! N-am vazut in viata mea adulti sa reactioneze asa in fata ecranelor ! Parintii spun ca in restul timpului nu are acces la ecrane.

    1. Problema cu ecranele este ca dau dependenta. La un moment dat incepusem sa ii dam si noi jumatate de ora de tv ca sa se uite la cântecele. Nu ii dadeam ca sa scăpăm de ea jumatate de ora, ci din acelasi motiv pentru care nu ii dai sa manance o ciocolata intreaga, dar nici nu-i refuzi o pătratică bineinteles. Ei, ce sa vezi? Cand dupa jumate de ora ii închideam televizorul, tămbălău si scandalau ca mai vrea. Si atunci cu toate răcnetele ei, nu i-am mai dat inca jumatate de ora, ci i l-am scos de tot.
      Singurele momente cand ii mai dau putin telefonul e in masina la drumuri mai lungi dupa ce am epuizat toate mijloacele proprii de entertainment. In rest, noi nu folosim telefonul si tableta de fata cu ea, nu ne uitam la tv de fata cu ea, prin urmare, nici ea nu le cere, ba si daca vede telefonul nu o intereseaza. Doar cand ma vede pe mine ca mai fac poze si mi-l cere ca sa faca si ea. Ca asta fac copiii. Imita tot ce vad. Nu i-am dat niciodata si nici nu intenționăm sa ii dam tableta pe post de jucarie. Preferam sa fim noi jucariile ei. Dar garantat este cea mai simpla metoda sa scapi de ei. Dar si sa ii distrugi.

  3. Iti pot confirma ca si copilul ala plantat in fata tv-ului, si el face aca toate visele cind dadeau stingerea. Pentru ca da dependenta, cum zici si tu.
    Insa si ciocolata ( zaharul ) da deependenta . Plinge Catiusa ca vrea ceva dulce, ori ca mai vrea supliment de ciocolata ?

    Eu cred ca tehnologia e o unealta si depinde cum o folosim, pentru ca e e grozava ca si cantitate de informatie, ori ca metoda de invatare a unei limbi straine ( iar copiii cind sunt foarte mici asimileaza imediat limbile , iar creierul le trateaza ca fiind limba materna ).
    Il plantezi in fata desenelor animate intr-o limba straina, mai un cintecel, mai o poezie si il vezi ca vorbeste limba singur.
    Daca incerci sa inveti o limba straina la o virsta mai mare, deja e mult mai complicat, e deja limba straina si a zburat puiul cu ata. E cu dus-intors. Dar ecranul ca distractie pentru copii … no way !

    1. Cu siguranta o jumatate de ora pe zi la programe din care sa si invete ceva e ok, dar noi am ajuns la concluzia ca deocamdata e inca prea mica si pentru atat. Probabil dupa 2 ani vom reveni la jumatatea aia de ora.
      Sunt perfect de acord ca Internetul este o unealta excelenta care n-are nicio vina ca nu stii tu sa-l folosesti. Eu, de exemplu, mi-am rupt toate legaturile cu social media inutile, chiar daca nu mi-am redus si timpul cat stau pe internet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: