Meniu Acasă

Cand m-as intalni cu tine la o bere, dupa job?

Eu am 4 colegi romani la job. Deci, suntem 5 romani de toti. Cei 4 sunt barbati, eu sunt singura femeie. Desi tragem la aceeasi caruta si munca noastra se intersecteaza pe undeva, noi lucram in departamente diferite si rar ne intersectam efectiv unul cu altul. Ne salutam cand ne intalnim pe hol, vorbim in romaneste cand se intampla sa nu fie si altcineva cu noi, ba uneori se nimereste sa luam lunch-ul impreuna, asezandu-ne la aceeasi masa in bucatarie sau afara, se mai opreste unul la biroul meu si vorbim diverse chestii care trec dincolo de aria jobului, suntem, deci, cu totii, in relatii bune. Nu mi-a trecut insa niciodata prin cap sa ii invit la cina acasa la mine, si nici lor, poate, sa ma invite la bere dupa job. Am cu ei aceeasi relatie pe care o am cu oricare alt coleg de alta natie din firma. Ba cu colegii de departament, neromani, sunt in relatii chiar mai apropiate avand in vedere ca mergem impreuna la sala in timpul pauzei, luam impreuna pranzul la cate un restaurant sau ne facem confidente, intingandu-ne gatul unul peste biroul altuia. Nu mi-a trecut insa prin cap nici pe acestia sa-i invit la cina acasa la mine, si, poate nici lor, sa ma invite dupa job, la bere. Si nu am facut-o nu pentru ca nu imi doresc prietenia sau prezenta lor, dupa cum tocmai ziceam mai sus, ne avem foarte bine unii cu altii, dar eu, pur si simplu, nu am diponibilitatea de a ma intalni cu nimeni dupa serviciu. Ba chiar mi se pare o indecenta din partea mea sa invit pe cineva sa petreaca timpul cu mine. Timpul liber, asa putin cat am, ba chiar tocmai de aceea, prefer sa mi-l petrec cu familia mea. N-as refuza daca s-ar intampla o data, dar cu siguranta nu as face din asta o obisnuinta. In loc sa beau o bere cu colegul, mai bine beau una cu sotul. Ba, si sa ma duc la sala cu colega am renuntat, daca asta insemna sa vin la job cu jumatate de ora mai devreme. Mai bine stau jumtatea aia de ora cu Catiusa.

Eu fac parte la job din Social Committee, chiar daca doar fac parte, nu si mare lucru. Organizam evenimente pentru companie. De exemplu, luni o sa avem un food truck care o sa traga aici in spatele firmei. O sa vina si unul de inghetata, la desert, am inchiriat corturi, probabil o sa si dormim in ele in timpul programului. Si, ca membru al acestui comitat, ieri am trimis un survey in firma sa intelegem mai bine disponibilitatea angajatilor pentru astfel de paranghelii. O intrebare era daca suntem de acord sa organizam evenimente si seara? A doua daca suntem de acord sa organizam evenimente si in weekend? Iar a treia daca suntem de acord sa ne aducem partenerii si copii la aceste serbari? Eu am fost de acord cu primele doua doar pentru ca am fost de acord cu ultima. Daca pot sa-mi aduc familia (chiar si sa le platesc eu sederea) sunt de acord si sa nu mai muncim deloc si sa ne distram cand si unde vor ei. Altfel, serile si weekendu-urile sunt pentru Bobi si Catiusa, nu pentru ei.

Ok, ce vreau sa zic cu asta? Cred ca stiti prea bine, daca nu cumva sunteti si satui, de romanii aia care zic ca numai in Romania poti sa-ti faci priteni pentru ca strainii sunt reci si nu te invita la bere. Ei bine, uite ca eu tocmai le-am aratat ca asta n-are nicio legatura cu natia si ca eu am posibilitatea, dar nu si disponibilitatea, „sa ma impretenesc” nu cu straini deci, ci cu romani, si nu o fac. Asta nu inseamna ca daca, printr-un absurd, m-ar suna intr-o noapte Eugen sau Bogdan sau Mihai sau Andrei, sa-i ajut cu ceva, n-as face-o, daca as putea. Ba jur ca da. Asa cum as face-o si pentru Donna, Jason, Jimmy si care mai sunt. Daca vor sa-mi dea si-o bere dupa, ok. Pe aia poate o primesc.

Categorii:Jurnal

Francisca

2 răspunsuri

  1. Ha, ha, eu nu le am cu parangheliile, iar sa ma duc dupa munca, chiar si la petrecere, fara familie, no way. Cate discutii nu am avut cu sefa cand lucram in Romania ca nu ma duceam la niciun team building fiindca era dupa program sau in weekend. Noroc ca erau copiii mici si ma puteam eschiva, dar tot a trebuit sa cedez o data, si asa nasol a fost…Imagineaza-ti sa il lasi pe sot singur in weekend cu copiii de 1 an si de 3 ani, ca asa avea chef firma sa organizeze team building la Cuca Macaii, la Geoagiu Bai…Am alergie la genul asta de evenimente, chit ca se sta, se mananca si se bea gratis…
    In particular, nu imi plac petrecerile, putem fi prieteni si fara sa ne invitam la petreceri. Mai rau e ca unii nu inteleg, daca tu nu dai petreceri, esti cam taiat de pe lista de prieteni.

    Apreciază

    1. Te inteleg foarte bine. Nici eu nu as fi lasat copil de un an acasa in weekendul meu liber ca sa ma duc la prostiile lor. Mi se pare si nesimtire cumva sa faci team building pe timpul liber al oamenilor si nu pe cel al companiei. In loc de weekend puteu folosi luni, marti si miercuri. Dar de ce n-au folosit oare? Si eu am avut o data un team building din asta cand eram in Ro, in Delta Dunarii. A tinut tot weekendul, dar atunci nu ma deranja ca acum. Pentru ca nu aveam copil atunci si nici treburi mai bune de facut cu weekendul meu, asa cum am acum. Cand eram in Romania, ieseam dupa program la bere cu colegii, dar culmea, sau nu, tot cu din astia ca mine, tineri si fara familie si copii. Aici, nu ne baga team-building pe gat in weekend, de aia am si trimis survey-ul. Daca raspunsurile erau nu, atunci nu se mai facea seara si in weekend. Pt ca sunt membru de comitat, am putut sa verific raspunsurile si cu o majoritate covarsitoare, raspunsurile au fost, ca si la mine DA, pe linie. Deci, toata lumea e dispusa sa vina in weekend, dar si cu familia. Cei care au raspuns NU la familie, probabil nu o au.

      Ideea este in felul urmator: stii cum le stiu romanii verzi pe toate si zic ca strainii nu te invita la bere, ca esti emigrant. O dau asa, cat sa para foarte rasisit. Dar asta n-are legatura cu natia ta, ci cu faptul ca oamenii aia au acasa oameni mai importanti decat tine cu care prefera sa bea berea aia. Ca aia e posibil sa nu fie romani, e doar o intamplare. Uite, de exemplu, Bobi are un fost coleg neroman, care locuieste undeva mai departe de Toronto. Are casa mare cu piscina si ne-a invitat la el sa facem o baie. Pentru ca are copil de seama Catiusei. Ca sa te imprietenesti cu cineva de la job outside of work e nevoie de mai mult decat doar sa fii coleg. Ma gandesc acum la o indianca cu care ma inteleg eu la job f bine. Suntem, cu singuranta prietene, dar am putea fi prieteni si de familie? Greu de crezut pt ca: 1. locuieste departe; 2. nu au copii; 3. eu o cunosc bine pe ea, dar nu si disponibilitatea sotului de a-si face prieteni. La fel e si cu colegii mei romani. In afara de faptul ca suntem romani, nu pare sa avem si altceva in comun. Simplul fapt de a fi mai in varsta decat tine e suficient sa nu te poti imprieteni, la sensul ala de intalnit frecvent, cu cineva. Iar eu, doar pentru ca e roman, nu ma mai intalnesc cu nimeni. Nu e un criteriu suficient. De fapt, nu e un criteriu.

      Cat despre petreceri, si eu sunt la fel. Jur daca eu la petreceri nu ma intristez. Si nu-s deloc moartea pasiunii, adica sunt, in general, un om foarte jovial (este foarte posibil, daca ne-am cunoaste sa nu ma vezi niciodata trista), dar petrecerile pe mine ma deprima.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: