Meniu Acasă

Cand intra tatii in viata copilului?

Intr-o seara, Bobi ii dadea Catiusei sa manance paste carbonara, pe care numai ce le luase de pe foc. Face niste paste carbonara super bune. Dupa cateva guri, Catiusa a luat castronul si furculita din mainile lui si mi le-a dat mie sa-i dau sa manance. A luat si de la mine vreo doua guri, dupa care mi-a luat si castronul si i l-a dat inapoi lu’ gaga (asa ii zice ea lu’ tac-su, cateodata e primul cuvant pe care il zice cand se trezeste) sa ii mai dea si el cateva guri. A plimbat asa castronul cu mancare de la unul la altul pana a terminat tot ce-avea in el. Asa face de fiecare data.

Alta seara, stateam toti in pat. La un moment dat, Catiusa l-a pupat pe gaga pe obraz. Catiusa, pe mine nu ma pupi?, am intrebat-o eu, aproape geloasa. Catiusa si-a intors capul si m-a pupat si pe mine. A inceput apoi sa ne pupe cand pe unul, cand pe altul, miscarea capului ei din stanga in dreapta si inapoi devenind rapid o joaca si-o hlizeala de-am sfarsit pupand-o noi pe ea si din stanga si din dreapta in acelasi timp.

Cand mergem pe strada, Catiusa il apuca pe gaga de degetul mic al mainii stangi si m-asteapta sa vin si eu din urma ca sa ma apuce si pe mine de degetul mic al mainii drepte si sa mergem asa toti trei la pas de fericire. Da, momentele astea sunt cam ceea ce numesc eu fericire. Incantarea, dar si mirarea, imi vin din faptul ca noi nu i-am aratat sau cerut niciodata asta in mod explicit, ci asa a inteles ea sa faca, probabil din instinct. Catiusa se simte mai bine cand e cu amandoi decat cand e doar cu unul, indiferent de care dintre noi e vorba. E mai vesela, se joaca mai mult, rade mai mult si, pur si simplu, se vede pe fata ei ceva ce nu se vede cand sunt doar eu cu ea. Bobi mi-a zis c-asa e si cand e doar el cu ea. Se lumineaza la fata cand ma vede intrand pe usa, ca eu ajung ultima acasa.

Citisem pe un blog, pe care doar din inertie il mai deschid, o prostie mai mare decat casa. Cum ca tatii intra in viata copilului abia dupa 3 ani. Nu exista varsta cand tatii intra in viata copilului. Unii nu intra nici la 60 de ani. Tatii intra in viata copilului la propriu si la figurat in acelasi timp. Cand il schimba, cand ii da sa manance, cand ii face de mancare, cand se joaca cu el, cand il pupa, cand il tine in brate, e in viata lui deja. Nu trebuie sa astepte sa faca 3 ani ca sa nu-l mai apuce pe ala micu’ plansul cand il vede pe tac-su intrand pe usa. Tata e un fel de a doua mama. Mama si tata nu se ajuta unul pe altul in cresterea copilului, ci ajuta impreuna copilul sa creasca. Nu e datoria mamei mai mult decat a tatalui sa-l schimbe de exemplu, asa cum nu mai este doar datoria barbatului sa aduca bani in casa. Si chiar cand barbatul era stalpul financiar al familiei, daca e sa gandim care pe care, nu exista niciun motiv sa nu se implice in cresterea copilului dupa ce venea de la serviciu, pentru ca in timpul zilei si femeia avea de lucru acasa, nu era ca si cum statea cu curu’ in mana. Asta vara, era o iranianca prin parc pe-aici cu doi puradei gemeni de varsta Catiusei. Stay-home mother. Toata ziua o vedeai alergand din stanga in dreapta, cand dupa unul, cand dupa altul, si nu contenea a mi se plange cat de greu e sa cresti doi copii deodata, cel putin de doua ori mai greu decat sa cresti unul, asa mi-a zis. Si-am intrebat-o daca n-are si ea ceva ajutor, ca nu m-a tinut s-o intreb direct, dar tu barbat n-ai? Ca poate era single mother (intr-un fel chiar era) sau poate avea nevasta. Mi-a zis ca barbac-su’ merge ziua la job si nu e fair sa-i ceara sa vina si cu ea in parc. Ok, cu asa gandire nu e de mirare ca ti-e greu, si ca sa-ti fie si mai greu, iti spun si ca-ti meriti soarta!!! Mie nu mi-e mai usor ca am doar un copil, ci ca al meu copil are si tata!

IMG_8098

Categorii:Jurnal

Francisca

12 răspunsuri

  1. Daca ambii soti au joburi, atunci da, e normal sa imparta si ingrijrea copilului si gospodaria. Insa daca doar unul are job iar celalat nu, atunci normal e cum zice iranianca, unul aduce bani in casa iar celalat are grija de gospodarie si copii.
    Ca e greu sa aiba grija de doi deodata de acceasi virsta, o cred. Insa si-a asumat asta cind a ales sa faca copil, asa ca ciocu’ mic si joc de glezne, a gasit ce a cautat.

    1. JE, daca vorbim de un cuplu fara copii in care unul, sa zicem el, lucreaza si ea nu, atunci categoric, el aduce bani in casa, ea se ocupa de gospodarie. Cand ai un copil de varsta Catiusei insa treburile nu mai sunt asa de simple, pentru ca acel copil te solicita 100% si pur si simplu nu mai ai timp si nici nu poti efectiv sa faci si altceva. Vorbind din experienta mea, daca, de exemplu, vreau sa fac ceva de mancare cu Cati pe langa mine, spor!!! Ma trage de pantaloni sa o ridic sa vada ce fac, vrea si ea sa mestece in mancare, apoi, nici nu pot sa o las nesupravegheata ca o secunda nu te uiti la ea si-si sparge capul. Bine, as putea sa o trantesc in fata televizorului si sa uit de ea acolo. Eu prefer insa sa o duc in parc decat s-o pun la televizor. Ce vreau sa zic e ca sa ai grija de un copil de varsta Catiusei e un job mai solicitant decat sa te duci la un job efectiv. Si eu vorbesc de un copil, cand sunt doi, nici nu vreau sa ma gandesc. Asa ca nu vad de ce bărbatul ar fi scutit de îngrijirea copiilor dupa ce vine de la serviciu? Daca de nevasta-sa i se rupe, lui chiar nu-i pasa, asa câtuși de putin, sa petreaca ceva timp cu copiii lui? Cum ziceam si mai sus, asta e singura modalitate de a intra in viata lor. In cazul de care ziceam eu, nu e numai ea cea care nu si-a asumat, ca ea in afara ca se plange, isi duce singura copiii in parc, ci el e cel care nu si-a asumat deloc pentru ca stii cum se zice „it takes two to tango”. Oricum, e trist sa vezi cum in foarte multe cazuri, barbatii trebuie trasi cu forta sa aiba grija de proprii copii, cand asta ar trebui sa le vina natural. Vrajeala asta cu adusul banilor in casa sa le-o zica lu’ Mutu, aia e doar fuga de responsabilitate. La job, de multe ori, exceptând cazurile ălora de trag la jug, freacă duda pe langa ce inseamna sa ai grija de un puradel acasa.

  2. Copilu’ meu cel mare fugea la taica-sau de cum intra pe usa si statea doar la el in brate punandu-l sa deschida usile la dulapuri si sa cotrobaie prin ele. Tin minte, ca ne intrebam, cand o sa mai creasca, caci sotul nu putea sa faca nimic dupa ce intra in casa.
    Nu poti judeca insa pe iranianca, cine stie ce job are barbata-sau, poate lucreaza de noapte. Eu consider ca fiecare trebuie sa se implice in familie in mod fair. Cat am stat acasa cu copiii stiam ca asta e job-ul meu, ma ajuta si sotul, dar nu am avut pretentia sa se ocupe tot atat de mult ca si mine. Uneori lucra noaptea si se mai retragea 1-2 h sa traga un pui de somn.
    Intr-adevar, poate esti mai obosit sa ai grija de 2 copii daca stai acasa, dar sa fim seriosi, nu ai sef si deadline-uri, asa cum ai la serviciu.

    1. Cristina, eu am judecat cazul iraniencei pe ceea ce vedeam eu si ce mi-a zis ea. Aia era t ziua cu copiii si seara, cand si barbat-su era acasa (ea mi-a spus asta, n-a zis nimic cu ca ar lucra noaptea) nu era fair sa vina cu ea in parc sa o ajute pentru ca el fusese toata ziua la job. Haida-de, de ca si cum ea statuse cu curu’ in mana toata ziua. Apoi, in weekenduri ce il oprea sa vina cu ei in parc? Eu numai singura am vazut-o pe amarata aia alergand in zig-zag si in zilele libere. Eu nu am zis ca cel care merge la job trebuie sa faca la fel de multe in gospodarie ca cel care nu merge (nici nu ar avea cum, ca e mai toata ziua plecat), dar sa dea o mana de ajutor cand e acasa, sa fim seriosi, nu-i cade nimic, il asigur! Si, da, sunt perfect de acord cu tine ca trebuie sa ne impartim responsabilitatile familiei in mod fair. Eu exact despre asta vorbesc.

  3. Nu stiu ce sa zic, vorbesc doar din ce am vazut in jurul meu. Stiu doar ca mama si mamele copiilor cu care ma jucam, alea nu aveau greturi sa-si faca goispodaria cind aveau copiii mici, oricit de mici. Si nici program la tv nu er ape vremea aia. Ba mai rau, nu existau nici pampers, ca trebuiau sa spele si sa fiarba zilnic ligheane intregi cu scutece de pinza.Imi amintesc cind era sora-mea mica, la fel oracaoia si la fel tragea tot ce intilnea in cal, voia tot si zbiera non-stop.

    1. Je, ce se intampla pe vremuri numai Dumnezeu stie!!! E adevarat ca nu existau pampersi si ca mamele fierbeau scutecele de panza, dar ce nu ne mai spune nimeni e cat stateau bebelusii c*** pe ei? Mi-e greu sa cred ca ii schimbau cum ii schimbam noi acum, la secunda dupa ce au facut un pishu’. Isi faceau treburile gospodaresti lasandu-i mai mult de izbeliste. Eu, cum ziceam, prefer sa o duc pe Cati in parc decat sa o tin prin casa ca sa fac eu ciorba. Ciorba o pot face seara, cand vine tac-su acasa. Nu-l pun pe el sa o faca, o fac eu, dar el sa se duca cu copilul in parc. Nu e cazul nostru, ca noi suntem amandoi cu joburi si copilul merge in timpul zilei la daycare, dar, in general vorbind, asa vad eu lucrurile. Noi mergem amandoi cu ea in parc pentru ca nu ne lasa pe niciunul inima sa stam acasa sa facem ciorba in loc sa stam cu ea.

  4. Francisca, ai drptatea ta, ca nu statea nimeni de coada copiilor, ci erau lasati sa obercaiarca prin casa de unii singuri. Insa cu scutecee de [pinza, aia era nasoala. Imediat ce udau scutecul, incepea oracaiala si obligat-fortat trebuiau schumbati, ca altfel se irita pielea si iti rugai moartea la ce tignal aveau aia la cel mai mic deranj. Se iritau aproape instant in scutece de pinza. In pampers nu stiu.

    1. Slava cerului ca azi exista masini de spalat rufe, masini de spalat vase, roboti de bucatarie. Acestea nu au adus doar confort in viata oamenilor, ci-i ajuta pe oameni sa-si foloseasca timpul pentru lucrurile cu adevarat importante. Comportamentul barbatilor, ca cel de care scriam mai sus, e mostenit de la generatiile anterioare, cand isi luau femei „bune de casa”, adica slugi. Pe atunci era rusine pt un barbat sa intinda o rufa pe sarma ca il vedeau vecinii ca face treaba de muiere. Culmea culmilor e ca femeile nu doar ca acceptau asta, dar li se parea si firesc sa fie asa. Daca nu, si-o luau pe cocoasa. Atunci nu de copii era important sa te ocupi, ci important era sa fie barbatul satisfacut. Astia faceau copii sa ii slugareasca si sa le aduca apa la batranete. Nu dadeau doi bani, nici la propriu, nici la figurat pe educatia lor. Alea de spalau cacatii la mana nu erau eroine, erau doar niste slugi amarate care nu aveau o optiune mai buna. Deci nu, pentru mine generatia aia nu este un exemplu, din niciun punct de vedere. Desi a progresat, inca mai e mult pana ca lumea sa devina un loc fair cu adevarat pentru barbati si femei. Iar de vina e mentalitatea. Eu nu pledez aici pentru „emaniciparea” femeilor, ci dau peste bot, cat pot eu de tare, alora de inca mai cred ca se insoara si puiesc ca sa aiba cine se invarti cu plecaciuni in jurul lor. Nu m-au luat pe mine de nevasta ca le puneam otrava in mancare! Din greseala, binenteles!

  5. Sa stii ca ion Romania e tot asa, ca in Arabia Saudita, cind vine vorba de slugaritul barbatilor. Nu s-a schimbat nimic.Imi amintesc ca azi cind raminea vaduv cite un barbat si atunci era jele mare … printre vecine, ca nu mai are cine sa slugareasca regele. Ala statea cu tigara in mina toata ziua, iar vecinele fugeau sa-i faca de mincare si curatenie, ca nu mai puteau de mila lui, de parca ar fi fost neputincios, nu alta !
    Copiii erau lasati d izbeliste sa creasca in ograda cu animalele, ca nu avea nimeni timp sa le caute intre coarne. Si acum e tot asa prin Romania, cu exceptia mamelor hipsterite de prin orase mari, care au dat-o in extrema cealalta in ceea ce priveste educatia copiilor, dupa model Occidental ( adica lipsa completa de educatie si disciplinare a copilului ).

    1. Sunt convinsa ca inca e asa. Romanii sunt campioni in Europa la baut alcool si snopit femeile in bataie. Iar femeile Like that. Dovada ce ziceai tu cu alea de in loc sa planga moarta, ii plangeau soarta betivului aluia. Vai de capul lor!

  6. Francisca, ai dreptate pana la un punct. In cazul nostru din varii motive sotul si-a luat pat leave pentru un timp in locul meu. Nu spun ca nu ar fi vrut sa isi vada copilul sau sa petreaca timp cu el dar faptul ca a fost nevoit sa stea cu cel mic mai mult decat o ora – doua pe zi, a schimbat mult relatia lor. Nu mi-am propus acest lucru dar tind sa cred ca a fost ca un fel de schimbare de bun agur. Nu cred ca te poate invata nimeni sa fii parinte decat experienta. Si daca pt noi femeile, instinctul matern se declanseaza poate inca din timpul sarcinii si stim sa ne comportam cu cei mici in mod natural, pt barbati, instinctul patern poate aparea mai tarziu si a avea grija/sta cu un copil poate fi dificil. Iranianca de care vorbesti poate ca isi menaja sotul si pentru ca nu era sigura ca el e in stare sa stea cu cei mici.
    Si tot din exp mea, am avut zile cand veneam de la servici si ma apucam de facut manacare si alte treb prin gospodarie, caci nu puteam sa ii cer sotului sa faca si mancare in timp ce statea cu cel mic. De ajungea tot sotul sa il scoata afara. Ce e drept e ca asta nu se intampla zilnic.

    1. mfp, fiecare isi stie bucataria proprie si isi organizeaza viata dupa nevoile lor, nu dupa ale mele. Eu doar imi dau, in general, cu parerea, iar parerea mea este ca gospodaria si copiii se impart, si in casnicie, exact ca la divort. Fifty-fifty. In cazul tau, daca sotul tau si-a luat pat leave, atunci e exact invers, dar la fel, tu esti cea care trebuia sa il ajute cu treburile casnice, chiar daca el statea t ziua acasa. Bineinteles, nu iti zic tie ce trebuie sa faci, eu vorbesc la general acum. La fel cum spui si tu, si despre ce e si textul meu, faptul a stat mai mult cu copilul le-a imbunatatit relatia. Eu nu am dat in cap barbatilor, am zis doar ca e de datoria lor sa se implice si ei in viata copiilor.

      Daca iranianca isi menaja sotul ca ala nu stia cum sa se poarte cu copiii, atunci putea macar sa vina in parc cu ei, din cand in cand, sa vada cum se face. Dar, cine stie, poate el facea mancare acasa si ii astepta pe toti 3 din parc cu masa intinsa. Ar fi fost frumos din partea lui, daca ar fi fost si adevarat.

%d blogeri au apreciat asta: