Meniu Acasă

Wilcox Lake si The Ex

Eram odata la bucatarie si faceam conversatie cu o colega. Dintr-una-ntr-alta, am ajuns sa vorbim despre ieșiri in weekend, ca weekendurile au fost mereu pentru noi niste mini-vacante. Ii ziceam ca acum sunt in cautare, si daca stie si-mi poate recomanda, noi destinatii, dar nu oricare si oricum, ca inainte, ci care sa indeplineasca musai doua conditii: 1. sa nu fie mai departe de jumatate de ora de condus de-acasa, hai 45 de minute, o ora, daca e ceva nemaivazut, nemaiauzit, nemaipomenit; 2. sa fie child friendly. Caut locuri prietenoase cu puradeii si pentru copil, dar si pentru ca am copil, nu stiu sigur daca percepeti nuanta, dar distractia ei e, de fapt, relaxarea noastra. Ar fi ceva aproape de sinucidere sa mergem cu bebe pe malul unui lac sa-i contemplam valurile, de exemplu, sau albastrul cerului de deasupra. O experienta de genul acesta s-ar lasa cu un copil plictisit, si copilul cand e plictisit nu-i si cuminte, ci incepe a-i plictisi si pe ma-sa si pe tac-su.

Mi-a trimis colega un email cu o lista cu astfel de locuri. Printre ele, Wilcox Lake Park si The Ex. La Wilcox Lake am fost weekendul trecut, dar nu am facut cine stie ce poze. Sa le postez chiar si asa as face o defavoare nemeritata locului, care e cu adevarat, splendid. E in Richmond Hill, la nici jumatate de ora de condus de unde stam, si e o combinatie foarte reusita intre natura si interventia omului asupra ei, intre istorie si intervenția zilelor noastre asupra ei. Acu’ o suta de ani, locul acesta era unul preferat de torontonezi. Mergeau la Wilcox sa se relaxeze ca la resort in escapade de-o zi, fiind foarte aproape de metropola. Se distrau ca in vacanta, dar nu dormeau la hotel, ci la ei acasa. Acum, caracteristica aceasta i-a fost prezervata, caci, separate de o faleza foarte cocheta, pe de o parte e lacul, iar pe cealalta, la ceva inaltime, de urcat pe scări, e iarba verde amenajata pentru picnicuri, șezlonguri pentru bronzat si un lookout catre lac, dar si un spatiu imens de joaca, cu splash pad, nisip si tobogane. Nu cred ca am mai vazut ceva la fel inainte. Pana acum am mers fie la lac, fie la splash. Acum le aveam pe amandoua in acelasi loc. Era atat de multa lume saptamana trecuta de, cu adevarat, ziceai ca ai ajuns undeva intr-o stațiune. Contrar a ceea ce ziceam mai sus, Catiusei i-a placut, de fapt, sa admire lacul, dar pentru ca avea rate la mal, măcănea odata cu ele si le dadea sa mance.

DSC_0893

Weekendul acesta am bifat al doilea punct pe lista primita de la colega. Am fost la The Ex, un festival care are loc an de an in Toronto, de aproape 150 de ani, in preajma Zilei Nationale a Muncii. Auzisem de el, e imposibil ca locuitor al acestui oras sa nu auzi de el, dar nu fusesem niciodata pana acum. Avand loc la CNE (Canadian National Exhibition), ma asteptam la un eveniment gen RomExpo. Cand colo, e, pe langa ceva de genul ala, un bâlci imens care transforma pentru doua, trei saptamani Toronto downtown intr-un gigantic parc de distractie, care atrage anual peste un milion jumate de vizitatori si contribuie cu zeci de milioane de dolari la bugetul orasului si cel al provinciei. E cel mai mare de acest gen din Canada si in primele cinci din America de Nord. Atmosfera e super faina, noi ne-am simtit ieri ca in vacanta, desi am stat acolo numai vreo 4 ore. Ne-am plimbat printre ringhișpiel-uri si rulote cu mancare, am mancat inghetata si pizza pe iarba, am vazut, spre incantarea Catiusei, oi si văcuțe adevărate la hall-ul de expoziție a diverselor aparate de muls. Tot acolo am vazut si o simulare de extractie a siropului de artar, cu aparatura aferentă. Catiusa s-a pozat cu Peppa Pig si a dansat la concertul Team T&J (o trupa gen Gașca Zurli, doar ca ceva mai nereusita ca cea românească). A dansat in cur, din trocariciul ala roz pe care il vedeti in poze, din care, dupa ce am pus-o in el, n-a mai vrut sa se dea jos, spre uimirea noastra, dar si slava cerului. Chestiile alea se închiriau de la un stand Info a CNE cu $10 pe zi. Initial nu eram convinși daca sa luam sau nu unul. Cati nu mai voia deja in carut. Impingeam la el gol inca de la intrare. De ce ar fi stat in chestia aia? L-am rugat pe ala de le închiria, daca o putem încerca inainte, sa vedem daca sta in ea, ca daca nu sta, n-o mai luam, ca deja împingeam un carut gol, nu voiam sa mai tragem si roaba aia goala dupa noi. Am asezat-o in ea, i-am pus centurile, iar cand am vazut ca nu are nicio reacție, am zis, nu cred ca-i place, mai bine, lasa. Cand am dat s-o scoatem insa, a inceput sa planga ca vrea inapoi. Nu s-a mai dat apoi jos cat am stat in piata. Numai spre final, dar a fost destul cat sa nu ne tina pe loc cu mersul ei pe jos si sa apucam si noi sa vedem ceva. In ringhișpiel-urile alea nu am dat-o, fiind inca prea mica pentru asa ceva, dar s-a jucat la păcănele unde a castigat un Pokemon. Tot cand vede pokemoni intr-o vitrina, se opreste si incepe sa danseze ca ei. N-a manifestat niciodata atasament fata de jucariile de plus, dar de asta pare ca nu se mai dezlipește. Dupa cum vedeti ii dadea si de mancare ieri, cand, spre casa, ne-am oprit la un jerk, încheind astfel cu bine o noua mini-vacanta reusita.

IMG_8102DSC_0940IMG_8105IMG_8106IMG_8108IMG_8109IMG_8110IMG_8111
IMG_8096

Categorii:Jurnal

Francisca

%d blogeri au apreciat asta: