Meniu Acasă

Oameni fara suflețel!

Cand eram mici si saraci, daca mama avea o ciocolata, ne-o împărțea, dar fara sa-si faca parte. Ea nu-si oprea nici macar o pătratică. Cred ca exagera, dar asa probabil intelegea ea sacrificiul pentru copiii ei. Cu hainele facea la fel. Ne lua noua de îmbrăcat si pe ea se lasa mereu la urma. Vecina de la parter, prietena ei cea mai buna, pe de alta parte, isi ținea ciocolata in poseta, unde copiii nu aveau voie sa cotrobaie. Aia era „pentru suflețelul ei”, asa ii zicea lu’ maica-mea. Ceea ce era ok. Daca avea una pentru suflețelul ei si una pentru copii. Dar avea doar una pentru suflețelul ei. Ca bine ii mai zicea, si ea isi dadea seama ca nu are un suflet întreg, si de aia folosea diminutivul.

In zilele noastre, ciocolata, hainele sunt mai usor de obținut. Nu trebuie sa faci alegeri din astea scandaloase pentru ca e pentru toata lumea. Dar, chiar daca nu din sărăcie, dar pe acelasi principiu, acum urmeaza sa zic ceva pentru care probabil imi voi lua iar rosii in cap, dar știți prea bine ca nu-mi pasa. I love tomatoes!!! Ma refer, deci nu ma iau de ei, doar ma refer, la cei care se duc in vacante fara copiii lor. Ii lasa acasa, ca sa aiba ei liniștea unei vacante in doi. Chiar daca ei nu mai sunt doi. Da, ii inteleg ca fara copii pe langa tine poti admira mai bine un obiectiv turistic sau sorbi in tihna si pana la capat un cocktail la terasa unui bar, sau poti face sex in camera unui hotel fara grija ca daca te miști se scoala cineva. Se scoala cineva, da? Nu ceva. Ceva mai degraba cade. Si, desi si pentru mine sunt importante chestiile astea, nu sunt mai importante decat a ne bucura cu totii, in familie, nu numai in cuplu, de o vacanta, chiar daca putin mai „nereușită”. Cand am mai fost plecați in deplasări scurte si s-a lasat cu divers balamuc, Bobi isi blestema zilele ca a plecat de-acasa si zicea ca gata, data viitoare nu mai mergem nicaieri. Dar nu ca o sa mergem doar noi doi. Zic de el pentru ca eu am o rezistența mult mai mare la stresul de genul asta. Ma enervez pe moment, dar nervii aia sunt scurti si nu ma vor opri sa repet oricand experienta. Dar nici el n-a pus problema sa plecam undeva fara ea, ci sa nu mai plecam deloc. Ce om fara suflețel!

Categorii:Jurnal

Francisca

8 răspunsuri

  1. Trebuie plecat de la ceea ce văd părinții în copii. sunt unii care văd copii ca pe o nouă extensie a trupului și minții și aceștia iși iunbesc copii ca și pe ei înșii sau chiar mai mult. Sunt alțiii care văd copii ca pe un animal de casă, un fel de rău necesar, o modă pe care nu poți să o eviți, o asigurare de viață la bătrânețe. Sunt alții care deși au rude, partener de viață și copii , nu pot iubi pe nimeni in afara lor, cei apropiați sunt niște accesorii necesare atât timp cât nu încurcă. Sunt unii care iși iubesc copii până la sacrificiul suprem dar care nu le pot arăta ori spune acest lucru. Relația adult copil, indiferent genul de părinte, poate fi una firească, normală și benefică de ambele părți, atunci când adultul se transformă și el în copil pentru a fi perfect compatibili sau una cu probleme atunci când încercăm să ridicăm brusc copilul la nivelul adultului. M-am întrebat de multe ori, când vă citeam blogul la început și când aveați o poziție oarecum distantă față de copii, cum vă veți comporta ca mamă și chiar prevedeam niște dificultăți la schimbarea statutului și a numărului de membri de familie. Deocamdată vă descurcați mai mult decât onorabil, va urma greul următorilor 2-3 ani, definitorii pentru viitorul Catiușei și a oricărui copil de vârsta ai. Acei ani ai sutelor de întrebări puse zilnic, în care acel celebru ” de ce ” poate ajunge pentru unii părinți un declanșator de panică. Probabil că vă veți descurca la fel de bine ca pînă acum. Imi amintesc o frază celebră rostită de nopțelul meu când avea un pic peste doi ani și când încercam să evit niște respunsuri cu celebra scuză : -” Nu poți înțelege acum, o să-ți explic când vei fi mai mare”. Intr-o zi am primit următoarea replică: – ” Buni, dacă tu știi să-mi explici cum trebuie eu sigur voi înțelege! ”

    1. Mama a fost cea mai socata cand a aflat ca voi avea copil. Nu se astepta si probabil nici nu credea ca ma voi descurca cu unul, din acelasi motiv: nu ma văzuse sa manifest un interes deosebit in zona asta, ba stia ca prefer restaurantele si hotelurile child free, sa nu vad picior de unul, unde ma duc eu sa ma relaxez. Acum caut numai locuri child freindly ca distracția Catiusei e si distracția noastra :).

    1. Oamenii astia nu vad nicio problema in a se duce singuri in vacanta. Probabil ca nu e nicio problema, habar n-am, dar eu nu as putea pur si simplu sa fac chestia asta. Instinctul imi spune ca ceva e wrong daca imi părăsesc copilul, fie si numai cateva zile, ca sa ma distrez departe de el.

  2. Sunt din pacate si asemenea parinti pe care nu i am.inteles niciodata. Imi dau impresia ca pe ei copiiii ii deranjeaza cumva. Unii au si o explicatie pentru asta spunand ca cac asta tot in jnteresul copiilor, isi incarca bateriile sa se poata ocupa.apoi mai bine de copii. Bullshit!

    1. Ori e o explicatie, pe care nu le-o cere nimeni, ori pentru ei chiar asa o fi, cine stie?! E si asta un punct se vedere. Cum ziceam si mai sus, pot intelege de ce fac asta, dar eu nu as putea s-o fac.

  3. Cu vacantele in trei ne-am mai descurcat cumva, si cand era fii-mea mica, si acum, in perioada adolescentei! Mai greu mi-a fost cand a plecata la scoala de vara (pentru facultate), iar noi am ramas singurei! Mi-a spus ca asta e ”proba noastra”, sa vedem cum ne este fara ea acasa!

  4. Copiii sunt extensia noastra. Nu am plecat niciodata fara ei in concediu, pentru ei am venit in Canada, desi regret ca nu am ales Europa… Deh, au ajuns acum sa imi puna intrebari de ce am ales Canada?!

%d blogeri au apreciat asta: