Meniu Acasă

Strainatatea

Poate nu voi fi simpatica in postarea asta, dar macar voi fi sincera. Chiar daca stiu ca nici sinceritatea nu e o virtute atunci cand nu spui tocmai lucrurile pe care oamenii vor sa le auda. S-a oprit mai devreme pe la biroul meu o colega. Si din discutie in discutie mi-a zis ca ea si-a consumat toate cele 3 sapatamani de vacanta in Martie, cand a fost in India, back-home. Si mi-a mai zis ca, probabil, va face excursia asta, nu in fiecare an, pentru ca vrea sa se mai duca si prin alte parti, dar ca, o data la doi ani, sigur. Eu nu mai simt nevoia sa ma duc back-home deloc. Nu spun ca nu ma voi mai duce sau ca refuz sa ma duc, ci numai ca nu mai simt nevoia. Undeva, pe drum, s-a rupt ața, aia de care toata lumea zice ca, de fapt, te trage toata viata. Pe mine nu ma mai trage nimic. Doar ai mei de mine sa ma mai duc si pe-acolo.

Eu nu fug neaparat de romani, desi nici nu le caut in mod expres compania, mananc cozonac si sarmale, desi nu-s deloc amatoare de traditii romanesti, vorbesc romaneste in casa si cu copilul, ca nu-i rau sa stie mai multe limbi, dar fara ca asta sa insemne ca ii voi baga pe gat scoli romanesti prin Canada sau alte chestii din astea inutile. In fine, ce vreau sa zic e ca nu ma deranjeaza provenienta mea in niciun fel, de fapt, ma deranja mai mult inainte de a emigra, si nu ma jenez sa spun de unde sunt oricui ii curios. Stiu sa vorbesc si frumos de Romania (chiar daca numai prin mine insami) si n-am nicio problema cu cei care ma ameninta ca toata viata voi fi romanca oriunde m-as duce. Da, dar imi place in Canada sa fiu romanca. Pentru mine e de-ajuns. Nu simt ca-mi lipseste ceva. Si nici ca as avea ceva in plus.

Cred ca emigrarea asta in masa a romanilor (nu cred ca mai e straina cuiva statistica potrivit careia suntem a doua tara exportatoare de populatie din lume, dupa Siria), a produs un alt soi de strainatate. Romanii straini de Romania.

Categorii:Jurnal

Francisca

11 răspunsuri

  1. Niciodata nu i-am inteles pe oamenii astia cu dor de Romania, in era internetului. Cum sa iti fie dor, cind la un clik distanta vezi orice vrei din tara aia , ca nu e ca si cind ar fi un loc in care niciodata nu ai pus piciorul si trebuie vazut la fata locului? Un click pe Skipe si iti vezi, auzi toti oamenii dragi. Ce nevoie e sa mergi sa ii vezi face to face cind exista Skipe ?

    1. Ce spuneți e ca și cum dacă am poftă de-o prăjitură dau o căutare pe google și mi-am astâmpărat pofta. Dorul, ca și alte sentimente se manifestă diferit de la om la om.

    2. @JE: Cred ca asta depinde. Eu, personal, nu as putea s-o vad pe Catiusa sau pe Bobi numai pe Skype. M-am obisnuit sa-mi vad parintii si fratii rar, dar sotul si copilul stiu sigur ca nu as putea. E o platitudine ce zic, dar cred ca dorul e direct proportional cu iubirea (atasamentul) fata de ceva/cineva. Apoi, Skype-ul e ok la nivel de telefon, dar daca vrei mai mult decat o conversatie cu cineva, evident, nu mai e suficient.

      Nu poti sa-ti astamperi dorul de Romania cu internetul. Eu cand vad poze sau ceva de acolo mi se ia si mai tare.

      1. Sotul si copiii nu sunt acelasi lucru cu familia extinsa. cu sotul faci sex si iti e partener de viata, nu de Skipe, deci se necesita contact fizic. La fel si copilul, are nevoie de mama, parintele are responsabilitati care nu pot fi implinite pe Skipe, ci tot face to face.
        Dar pentru familia extinsa nu vad necesitatea intilnirii in persoana. Poate explicati voi mai bine ce si cum e cu dorul ala care nu se ostoieste decit face to face. Daca imi trebuie o prajitura, invat sa mi-o fac, sau ma duc la magazinul romanesc. Sau daca nu pot face rost … paguba in ciuperci, ca nu-s animal salbatic sa ma controleze sentimentele si instinctele.

      2. Pentru mine familia extinsa nu e foarte extinsa, de fapt. In afara de parinti, frati, o matusa si probabil o verisoara, nu prea am nicio treaba cu neamurile.

        Apropo de asta, citesc acum ceva, dupa ce termin o sa va impartasesc din intelepciunea ei, saga reala a unei familii americane. Cat de putrede pot fi relatiile familiale, inclusiv cele cu membrii ei primari. Cat de nejustificata e pastrarea unor relatii doar in virtutea unei inertii irationale: e familie, deci trebuie musai sa-i iubesc si cum, si asta e marea concluzie pe care am tras-o, relatia parintilor cu copiii lor va fi relatia de mai tarziu a copiilor cu parintii lor.

  2. Si eu simt la fel. Chiar vorbeam cu o colega la munca care e de vreo 20 de ani in Canada si imi spunea ca viseaza sa iasa la pensie sa se mute in Romania si a fost f mirata cand i-am zis ca eu daca n-as mai avea familie in tara nu m-as mai duce pe acolo nici in vizita.
    Si chiar cand merg in vizita eu nu consider ca ma duc back-home, acasa e acum aici.

    Si noi vrem sa o mai rarim cu vizitele ca mi se pare pierdere de timp, ca nu e o vacanta adevarata in care descoperi lucruri noi si te incarci de energie, si nici nu poti sa te duci pentru cateva zile ca e prea departe sa dai o fuga intr-un weekend, si uite asa iti irosesti jumatate de vacanta sau mai bine aiurea.

    1. Am intalnit si eu din astia de traiesc pe aici de ani de zile, dar viseaza sa se intoarca in Romania, macar la pensie. Eu cred ca asta e specifica alora emigrati cu multi ani in urma, pe cand intoarcerea efectiva in Romania era greoaie, daca nu imposibila. Era usor, si chiar de bonton, sa zici ce dor iti e tie, cand nimeni nu te trimitea inapoi nici macar in p*** ma-ti, ma scuzati. Acum, poti sa te intorci acolo oricand, si in vizita, si de tot, si cum vrei. Totul e sa vrei. Unii o baga pe aia, ca acum e greu sa se mai intoarca. Au aici casa, copii whatever. Non-sens. Mai ales pentru unul pentru care lucrurile astea n-au insemnat nimic cand a plecat prima data. Eu chiar am auzit de oameni care s-au intors de dor in Romania. Pe aia, da, ii inteleg, le respect decizia si ii apreciez, dar pe astia de traiesc cu curu ‘ in doua luntri nu pot sa-i sufar.

      Si asa e, sa-ti freci toata vacanta ca sa te duci in Romania e lipsa de imaginatie, ca sa nu-i zic altfel, cand exista atatea alte locuri de vazut pe lumea asta, mult mai frumoase, mai interesante si si mai ieftine.

      1. Nici eu nu sufar de drag si dor de Romania. N-am suferit de dragul ei nici cind traiam acolo , daramite acum cind am scapat de la ospiciu ( a se citi ” Romania „) ! Munti , mare si ape line toaate tarile au, deci nu se pune problema ca numai la Romanika intilnesti asa ceva, deci ne rupe dorul de Carpati.
        Pe aia cu doruri patriotice nu-i inteleg de ce au plecat in primul rind de acolo, daca se stiau asa dependenti de Romania ?

        Cit despre intoarcerea in Romania la pensie, pe motiv de saracie … de ce m-as intoarce inapoi in cocina din care nu am stiut cum sa fug mai repede ? Mai sunt pe lume tari sarace in care se poate supravietui cu praful de pe toba pe care il plateste Canada pe post de ” pensie”.

  3. Nici eu nu sufar de dor de Romania, dupa 15 ani de Canada parca mi-a fost mai dor de Canada cat am fost in vacanta in Ro. 🙂 decat imi este dor de Ro cand sunt aici. Pentru pensie inca nu stiu care este varianta mai buna, cotizatia noastra este juma juma, noi am venit aici in jurul varstei de 40, pensia din Ro este cantitate neglijabila iar pensia canadiana nu va fi prea mare tinand cond de anii pierduti prin Ro. Desi am facut cotizatii si in fonduri private aici in Canada, tot ne gandim ca s-ar putea sa preferam sa traim in Ro cu pensia canadiana. Mai avem vreo zece ani pana atunci, timp suficient sa luam o decizie. Decizia va fi pur financiara, nu va tine de doruri, acum Canada este acasa si daca ne vom intoarce, Romania va deveni din nou acasa. Sigur, croim si o varianta mixta, o casuta cu gradina in Ro si iernile in Canada unde vor fi fetele noaste. Fetele nu se vor intoarce in Ro. nu au nici o dorinta in acest sens 🙂 Sanatosi sa fim ca restul le luam asa cum vin.

    Felicitari pentru realizarile voastre, aveti un copil superb iar profesional sunteti de la foarte bine in sus. Felicitari!

    1. Multumesc, Dana! 😊. Inteleg f bine calculele pentru o pensie mai confortabila. Sunt convinsa ca oricine si le face. Nici eu nu stiu daca vreau sa-mi petrec batranetile numai in Canada. Mi-ar placea cateva luni pe an, pe perioada iernii, sa ma duc intr-o tara mai calda si evident, mai ieftina. Romania ar putea fi mai ieftina (desi nu e sigur), dar sigur mai calda nu e.

      Una e insa sa spui ca vrei sa te retragi la pensie acolo din motivele astea, si cu totul alta e sa abia astepti sa imbatranesti ca sa te duci acolo. Cat de cretin sa fii sa te chinui o viata intreaga pentru un lucru pe care il poti avea de pe o zi pe alta?

      In fine, vorba ta, sanatosi sa fim si sa ne traiasca fetele!!! ☺️

%d blogeri au apreciat asta: