Meniu Acas─â

Tic-tac, tic-tac…

Daca m-ar pune cineva sa vorbesc acum despre o particularitate a tarii acesteia, care si-a pus amprenta asupra vietii mele de cand am venit aici si mi-a transformat-o intr-un lifestyle, nu mi-ar lua mult sa ma decid asupra careia sa ma opresc. Eu, cel mai dezordonat animal de pe pamant, desi am ramas tot asa, am reusit sa am o viata foarte ordonata. Si nu e ca am vrut eu asta, dar forta împrejurimilor m-a obligat sa vreau, sa pot si pana la urma sa-mi placa. Este vorba despre scheduled lifestyle. Ii zic in engleza ca in romana mi-e greu sa gasesc un echivalent care sa sune la fel de bine si sa insemne tot acelasi lucru. Si nu intamplator. In Romania totul e alandala. Ca sa dau numai cateva exemple care imi vin spontan in minte: cozile de la pasapoarte si alte acte, intarzierile CFR-ului, ceasul de la metrou care iti arata cand a plecat ultimul tren, dar nu si cand vine, macar aproximativ, urmatorul, statul peste program la job sau, si mai grav, neplatitul salariilor la timp, amanarile a la long forever a construirii de autostrazi. Tara aia nu are ceas. De aia si sta pe loc. Cand nimeni nu aude ticaitul, nici nu se grabeste nimeni.

Aici insa, totul este programat. Si la nivel mic, si la nivel mare. Si la nivelul unei zile, si al unui an, si la nivelul individului, si al societatii. Ma duc la munca in fiecare zi la aceeasi ora, si termin zi de zi tot la aceeasi ora. Eu de cand lucrez in firma asta n-am stat niciodata peste program, de fapt ies pe usa la 4:59, ca daca ies la 5:00 nu mai prind autobuzul, caci autobuzul vine la minut. Ba pana si oamenii din autobuz sunt aceiasi. La doctor ma duc cu programare, la restaurant cu rezervare, in vacanta, cu planificare. D─ârile mi le pl─âtesc online, iar la pasapoarte, trimit posta. Tocmai i-am facut pasaport Catiusei. Am trimis actele prin posta, iar pasaportul ne-a venit tot prin posta. N-am stat la cozi, nu m-am ├«nvoit se la munca. Asa e sistemul. Cand toti fac la fel, eu nu pot sa fac altfel, nici daca vreau. Pot sa ma duc, de exemplu, la dentist si cand vreau, dar nu ma va primi, chiar daca imi va deschide usa, pentru ca are pe altcineva, iar daca nu ma duc cand am stabilit, ma sanctioneaza. Voi plati si pentru cand n-am fost, nu numai pentru cand am fost. Mi se pare si normal. Asa cum pedepse╚Öti pe unul care iti fura banii, asa trebuie pedepsi╚Ťi si cei care iti fura timpul. Efectul secundar e ca aici toate zilele, toti anii, toata viata, chiar toate vietile sunt la fel. Ajungi sa te plictiseasca rutina lucrurilor facute la banda, si nu de putine ori, ajungi sa treci pe langa cimitir si sa te bucuri ca in curand vei face o excursie, ca doar asa se va intampla ceva excited si in viata ta, ca aici, numai moartea nu e previzibila. In rest, nu se intampla niciodata nimic. La figurat. Caci nici cand nu exista organizare nu se intampla niciodata nimic. De data aceasta la propriu.

Exista o teorie in economie care spune ca cu cat ai mai multi bani, cu atat vei cheltui mai mult. Asa e si cu timpul. Daca mai pui pe deasupra si ca omul e prin natura lui delasator, intelegi mai bine de ce timpul (in sensul de organizare) e politia lucrului bine facut, iar lipsa lui, reversul. Unii ar zice ca asta e lipsa de libertate. Dar nu vad ce legatura are. Ca nu te opreste nimeni de la a face ce vrei, ci doar ti le oranduieste cronologic, ca sa ai timp de toate. Eu zic ca dimpotriva, organizarea timpului iti da libertatea de a face cat mai multe lucruri, lipsa de organizare iti da doar libertatea de-a nu face nimic.

Categorii:Jurnal

Francisca

%d blogeri au apreciat asta: