Meniu Acasă

Lapte…praf

IMG_7061Am citit cartea asta intr-o saptamana, dimineata cu noaptea-n cap inainte sa se scoale Catiusa, seara dupa ce ea adormea si in pauzele pe care mi le ingaduia timpul petrecut in autobuz in drum spre si dinspre munca. Dar tot asa cred ca a fost si scrisa. Elif Shafak, oricat de scriitoare de renume mondial ar fi, e si mama a doi copii, iar daca ar fi sa rezum munca ei scriitoriceasca la cartea aceasta si s-o pun alaturi de responsabilitatea de a-si creste copii, as zice ca nu prea ii ies bine amandoua, cel putin asta cu cartile, nu. Nu pot sa fac asta insa pentru ca scriitoarea de origine turca este recunsocuta si apreciata la nivel mondial pentru alte carti decat aceasta. Aceasta este o carte ce se vrea a fi de memorii. Fara a ma fi imrpesionat, nu insemna ca n-a fost o lectura placuta, ca daca nu era, nu se povestea. Nu as fi devorat-o in toate pauzele, nu as fi terminat-o, si nici nu as fi lasat aceste randuri aici in ideea ca poate si altii vor s-o citeasca, iar eu le-o recomand, desi pe Goodreads i-am dat numai 3 stele.

Motivul pentru care i-am dat atat de multe a fost subiectul si doar partial modul cum l-a tratat. Turcoaica a vrut sa demonstreze, sau doar sa se intrebe daca femeile scriitoare pot avea o cariera literara de succes daca sunt, in acelasi timp, si mame? Sau una exclude pe cealalta? Mai poti scrie si carti daca trebuie sa ai grija de copii? Sau poti sa fii o mama buna daca te ocupi si de altceva decat de crescut copiii? Ca sa raspunda la intrebarile acestea ea a facut o trecere in revista a vietii femeilor scriitoare de-a lungul istoriei. Nu sunt, intr-adevarar, foarte multe, si, nu intamplator, nici prea cunoscute. Eu care am citit ceva literatura la viata mea, nu am recunoscut decat cateva, si mi-am dat seama ca, poate dintr-o involuntara prejudecata, nici nu m-a interesat vreodata sa citescsc femei pana acum. Nu ma refer la cacaturi romantioase scrise si citite in special de femei (proaste), ci la literatura serioasa. Imi permit sa spun, evident si cu riscul de-a ma afla in eroare, ca scriitoare turcoaica a gresit, sau cel putin si-a indreptat atentia catre un tap ispasitor si mai putin catre adevaratul vinovat al situatiei acesteia. Femeile nu au reusit de-a lungul istoriei sa se afirme in literatura, ca in multe alte domenii, nu din cauza copiilor. Copiii erau doar un efect. Cauza era o anumita mentalitate arhaica, specifica societatilor traditionale, si inca multor tari si in ziua de azi, potrivit careia femeia este o creatura inferioara barbatilor care trebuie pusa la locul ei, locul ei fiind cratita si facutul si crescutul de copii. Tot ce trece dincolo de asta, le depaseste conditia si trebuie readuse cu picioarele pe pamant, eventual cu piciore in cap. Dar nu numai atat, ba chiar mai grav. Daca tot ce depaseste nivelul cratitei nu mai e de nasul muierilor, nici cratita nu e de nasul prea sus al barbatilor. Facutul de mancare sau stersul copiilor la cur e treaba de femei, de parca ar fi treaba mare, iar barbatilor le pute. Nu mai dati deci vina pe copii, caci vinovati va sunt, de fapt, barbatii! As fi adaugat si femeile chiar, dar ele s-au imbolnavit de Sindromul Stockolm, ca sa le ceri mai mult. Un exemplu care sa ma sustina l-am gasit chiar in carte asta. Povesteste Elif Shafak despre viata lui Lev Tolstoi alaturi de sotia lui cu 16 ani mai tanara decat el si cu care a avut o sumedenie de puradei. Zicea acolo ca in vremurile lor inca bune, sotia i-ar fi rescris manuscrisul la Razboi si pace de 7 ori. De 7 ori? Ati citit Razboi si pace? Ati vazut câta e? Cum sa-l rescrii de mana de 7 ori? Pai iti trebuie 7 vieti. Fara copii. In fine, Elif Shafak se intreaba, retoric, cum ar fi stat lucrurile daca sotia lui Lev Tolstoi ar fi fost cea talentata. Ar fi fost sustinuta de Lev?…More often than not the answer is not. Azi nu mai este asa. Nu peste tot. Dar din pacate in prea putine locuri. Si multumesc cerului ca traiesc intr-unul dintre ele, intr-o tara in care barbatii schimba scutece si se implica in cresterea copiilor cot la cot cu femeile, unde se dau legi ca Guvernul sa aiba 50% femei in cabinet, iar firmele au politici de creare de departamente conduse de sexul frumos (nu slab). Unii zic ca e discriminare pozitiva, ca sexul nu primeaza competentei. Intr-o lume ideala, asa este, dar, nu traim intr-o lume ideala, si pun pariu ca esti barbat daca pui problema asa! Q.E.D. In tarile dezvoltate, in ziua de azi, nu vad nicio problema in a avea copii si o cariera scriitoriceasca, sau de orice alt tip, in acelasi timp. Nici ca femeie, nici ca barbat. Nici ca neutru. Nu glumesc. In Canada exista sexul neutru. Cand ma duc la Fairview Mall la buda, eu intru la Nursary Room cu Catiusa, iar langa, e buda pentru sexul neutru. Whatever that means.

Ce nu mi-a placut la cartea asta a fost partea memorialistica. Care, cu scuzele de rigoare, mi s-a parut imbecila. In loc sa-si descriere trairile vizavi de lupta interioara intre a avea sau nu copii in acelasi timp cu o cariera scriitoriceasca de succes, Elif Shafak, a carei literatura, de altfel, vreau sa continui a o citi, a ales sa-si personifice vocile interioare creand niste aberante „finger-women” (un fel de femei mici cat degentul numite Thumbelinas, mai bine le zicea tembelinas, care se certau intre ele, fiecare reprezentant o anumita parte a personalitatii ei, descrise cliseistic si infantil), transformand un potrivit profund monolog, intr-un cretin dialog. Eu sunt convinsa ca fiecare dintre noi auzim voci interioare, si suferim, din punctul acesta de vedere, de-o usoara schizofreneala, dar la ea parea ca e mai mult decat o inocenta metafora. Apoi, ma asteptam sa scrie mai mult despre depresia post-partum de care a suferit dupa ce a nascut primul copil, ca asa se lauda cartea, dar ea a ales sa trateze scurt subiectul pe ultimele pagini, de parca ar fi fugit de el. Banuiesc ca nu merita sa insist nici eu mai mult.

In rest, cartea asta mi-a facut cu siguranta si o viitoare lista de lectura. Feminina.

Categorii:Jurnal

Francisca

9 răspunsuri

  1. Nu stiu, dar eu nu as avea incredere in femeile profesioniste. In orice profesie. Nu din cauza ca-s femei, ci din cauza ca-s ireal de proaste. Nu toate, ci doar majoritatea. Sunt atit de fascinate de sentimente si emotii, ca nu mai vad, nu mai pricep altceva. Exclus sa fie rationale si dotate cu gindire critica. La ele merge totul pe simtiri si parca n-as vrea sa ma dau pe mina unei preafericite d-astea simtitoare, ci pe mina unuia cu capul pe umeri.
    Nici nu as angaja femei la job, pentru ca nu-s rationale si pentru ca vin la munca rupte in doua de nesomn, de stres si oboseala si stau cu mintea la copil. Sunt si eu femeie, dar nu as angaja in veci femei.
    Nu cu mult timp in urma, treaba asta cu ginecologia/ nasterile era manageriata exclusiv de femei, ca era inacceptabil sa te vada un barbat dezbracata. Rezultatele se vad si astazi, ca ramura asta a medicinei este mult ramasa in urma comparativ cu restul. Noroc ca intre timp li s-a permis barbatilor sa intre in doemniul asta si de atunci au inceput sa recupereze inapoierea, insa tot nu au reusit sa recupereze intru totul, ca mai e de munca !

    1. Femeile au latura asta emotionala mai dezvoltata decat barbatii, desi si aici ma intreb cat de fapt e realitate si cat o chestie perpetuata cultural…Nu contest existenta emotiilor la femei, ci pe cea la barbati. Eu cred doar ca ei stiu sa si le ascunda mai bine. Atata tot. In experienta asta a mea de viata mi-am dat seama ca nu suntem chiar atat de diferiti unii de altii. Lasand la o parte structura fizica, cea interioara nu cred ca e foarte diferita. Dar a fost foarte mult modelata cultural, pana intr-acolo incat nu mai stii cum suntem cu adevarat in realitate. Apoi, crezi ca emotiile le afecteaza femeilor jobul? Doar daca esti tulburat emotional ma gandesc ca nu-ti poti face jobul, dar daca esti normal, nu cred ca are nicio treaba. Cat priveste somnul, eu nu stiu altele, dar eu am dormit si dorm bustean toata noaptea. N-o sa ma auzi pe mine plangandu-ma de nesomn. Eu ma culc la 9 cel tarziu, iar dimineata la 6 ma trezesc fara ceas.

      Sa dau un exemplu ca tot ziceam in text de departamente cu femei. Bobi lucreaza la o firma care e una din Best Employers in Canada la nivel Platinum. Mi-a zis ca la ei aproape toti project managerii sunt femei. L-am intrebat daca el crede ca nu sunt capabile sa-si faca jobul si daca niste barbati ar fi fost mai potriviti si mi-a zis ca nu. Intotdeauna vei gasi femei capabile sa faca orice job daca le cauti. Eu nu cred ca majoritatea femeilor sunt proaste, dar sunt de acord ca exista femei incredibil de proaste, asa cum exista si barbati incredibil de prosti. De aceea ziceam si ca, desi nu sunt deloc fana Trudeau, apreciez foarte mult cum si-a facut el cabinetul 50/50. Pentru ca atunci cand mentalitatile se schimba greu, niste reguli le vor schimba mai usor. Apoi, tot la Bobi, la firma la care a lucrat inainte. Aia era firma de constructii pe santier, nu ca asta, la birou, si se infiintase un departament numit „Women in construction” ca sa angajeze femei intr-un domeniu dominat de barbati. De ce nu? Nu vad de ce o femeie nu ar fi capabila sa conduca o macara. Stiu, suna hilar, dar tocmai pentru ca suntem mult prea spalati pe creier de societate in legatura cu ce e pitrivit si ce nu pentru o femeie. In general, femeilor, in numele unei feminitati prost intelese le sunt interzise mult mai multe chestii decat barbatilor. Hai sictir, ca nu vreau sa vorbesc mai urat, ca doar sunt femeie!

      Eu personal, intotdeauna voi aprecia initiativele astea ca nu cred ca ma scarbeste ceva mai tare decat un barbat care nu trateaza femeile pe picior de egalitate, chiar daca au piciorul mai mic.

      1. Sunt de acord cu tine ca emotii au si femeile si barbatii, insa diferenta e ca femeilor le intuneca ratiunea, pe cind barbatilor .. mai putin spre deloc. Asta-i problema. Femeile sunt athiate, dependente de sentimente si emotii, pe cind barbatii … nu prea, iar asta le lasa spatiu de manevra in a functiona rational si nu ca un automaton emotionat.
        Majoritatea femeilor sunt tulburate emotional si o spun din observatie proprie : foarte-foarte rar am intilnit femei cu capul limpede. Multe isi fac jobul bine, insa eu nu mi-as pune viata si sanatatea in mainile unei femei, ca sunt femeie si am interactionat majoritar cu ele. Big no-no !
        De acord cu tine, e scirbos cind un barbat nu trateaza femeile ca pe egalul lor, da’ parca-parca ar avea si ei dreptate intr-o mina.

      2. JE, ma gandeam la lumea asta condusa (inca) de barbati. Halal! Fara suparare, dar atata pot?! As putea sa fac o analogie chiar mai indrazneata. Cum se face ca tarile care trateaza femeile ca pe niste capre, ele neavand deloc drepturi de decizie si de conducere, sunt si cele mai de cacat din lume (shitholes, cum le-a numit cineva) din punct de vedere economic, cultural etc., iar cele in care femeile au aceleasi drepturi ca si barbatii, au functii de conducere si putere de decizie, sunt cele mai ok? Poate o fi vreo legatura. Eu zic ca n-ar fi rau sa empower women ca nu se stie, s-ar putea ca lumea asta sa inceapa a arata altfel 👍.

    1. Nici eu nu citisem nimic de ea, dar am vazut cartea la o colega din Ro pe internet si m-a atras subiectul. Cum ziceam si mai sus, daca nu ar fi fost partea cu viata scriitoarelor de-a lungul istoriei, cartea este foarte prost scrisa. La modul cum a gandit-o ma refer, ca la scriitura nu e rea. Cred ca tipa scrie f ok si are si umor in scris, de aceea ziceam ca nu vreau sa ma las pagubasa in fata literaturii ei doar pentru ca, din pacate, asta a fost prima carte pe care i-am citit-o si nu m-a impresionat. Ma bucur insa ca am citit-o pentru ca are niste idei foarte bune acolo referitoare la studiile de gen.

  2. Francisca, exista o diferenta intre a trata femeia ca pe o capra si a trata femeia conform cu ceea ce este ea. Tarile arabe sunt shitholes nu pentru ca trateaza femeile ca pe animale, ci pentru ca sunt shitholes care nu au iesit din salbaticie( economic, religios, etc. ). Tarile bogate o duc bine pentru ca-s bogate ( din exploatarea tarilor sarace ) si nu pentru ca dau drepturi femeilor.

    Nu e nici o rusine daca pe femei nu le duce mintea la anumite chestii, nu vad de ce ar pretinde ca nu-i adevarat si ca sunt fix la fel ca barbatii. Valabil si viceversa.
    De unde eu inteleg ca atit femeia cit si barbatul ar fi bine sa-si vada fiecare de activitatile pentru care sunt inzestrati de natura.
    “Când văd o femeie apucându-se de cultură îmi zic în sine: Iată o altă gospodină deraiată de la cratiță” – Friedrich Nietzsche

    1. M-am gandit de la inceput ca poate nu o sa se inteleaga ce am vrut sa zic. Nu am vrut sa zic ca tarile bogate sunt bogate ca dau drepturi femeilor, ci pentru ca acolo femeile participand activ in viata societatii, societatile devin mai bune. Ca se simte diferenta intre tarile cu femei active si implicate decizional in societate decat acolo unde nu sunt decat barbati cu astfel de roluri. Evident ca nu stiu daca e asa, doar ziceam si eu.

      De acord, nu e nicio rusine sa fii exact ceea ce esti si sa nu te pretinzi a fi altceva. Nici n-as predica vreodata altceva. Dar cu cratita Nietzsche nu cred ca a nimerit-o. Intreaba orice femeie daca ii place sa faca mancare si cele mai multe vor spune nu, dar ca o fac de nevoie. Daca e sa ne luam dupa inzestrari ale naturii, barbatii se pare ca si la bucatarie sunt mai pricepuți 😉

      1. Mincare poate sa faca si o maimuta, ca nu-i mare filosofie. Nu e vorba ca ne-ar place asa facem pe vrajitoarea la cazan, ci ca o facem de nevoie. As zice ca barbatii sunt mai priceputi in bucatarie pentru ca o fac calculat si rational, metodic. Femeile ….

%d blogeri au apreciat asta: