Meniu Acasă

Artisticareli (Video)

V-am mai povestit ca gradinita asta la care merge Catiusa are programul super flexibil. O lasi cand vrei, o iei cand vrei. Desi, din punctul acesta de vedere am fi avut toate premisele sa facem treburile bine si viata mai usoara tuturor, noi, mai mult eu, ca decizia a mea a fost, mai tare am complicat-o. Desi cu cea mai buna intentie gandita, n-a fost chiar cea mai buna idee cand am decis sa o las pe Cati 4 ore acolo. Initial, chiar numai 3. Asta i-a dat programul peste cap si i-a ingreunat adaptarea. O ducea atunci bunica-sa pe ora 9 si o lua la 1. In timpul asta, vreo ora, o ora jumate dormea, apoi venea programul de masa, pe care ea, de obicei il refuza, nu avea timp sa participe la aproape nicio activitate, iar cand bunica-sa o lua, era pe orele ei de somn, care ii sarea si ii venea iar pe la 3, de cand ajungeam eu acasa, o gaseam dormind. Era o alandala totala, din care Catiusa, cu siguranta nu intelegea nimic.

Asta s-a schimbat de cand bunica-sa a trebuit sa se intoarca in Romania si noi sa fim nevoiti a-i mai prelungi programul. Cati doarme acum acolo, mananca si participa la foarte multe activitati educative si artistice, ca daca ar fi sa le insir nu mi-ar ajunge pagina asta de blog. In fiecare zi altele si altele. Singing with motion, de exemplu, e o activitate zilnica de cand incep si eu acasa sa ii lalai un lullaby, isi ridica mainile in sus si se invarte in cur pe parchet. Apoi, deja cred ca incepe sa inteleaga si engleza, si asta am aflat-o fara sa vreau. Eram in parc la roata si am zis la un moment dat „let’s spin it”. Am zis in engleza pentru ca mai erau niste copii acolo. Catiusa cand a auzit s-a asezat pe cur si a inceput sa se invarta si sa aplaude. Vedem diverse chestii la ea pe care ea nu la noi le-a vazut. Chestii bune, la sensul ca observ cum i se dezvolta bibilica de la o zi la alta. La un an si-o luna cat are ea nici nu m-as fi putut astepta la mai bine.

Faptul ca participa la toate activitatile astea, chiar si fara mine, ma bucura pentru ca stiu ca daca eu as fi stat cu ea acasa nu as fi facut chestiile astea. O data, pentru ca nu m-ar fi dus capul, si apoi pentru ca nu stiu cum as fi convins-o sa aiba rabdare sa-i arat ceva pentru ca, din ce am inteles de la altii, Catiusa se poarta diferit cu ceilalti, mai ales cand nu sunt si eu pe acolo. E mai cuminte. Deci sunt mai multe sanse sa asculte de altii decat de mine. In plus, si asta marturisesc, e un defect, printre altele, pe care il am in domeniul asta al parintelii, eu nu prea am rabdare sa ma joc. O fac, dar nu sunt cea mai mare jucausa. Cu jucarii ma refer. Ma joc mai mult cu ea smotocind-o si draganind-o si toate alea care presupun contact fizic si afectiv, si astea imi vin natural, dar cu jucarii nu prea ma atrage. Poate n-am avut cand eram mica si nu stiu ce-s alea 😂.

Singurul lucru care ma indispune putin vizavi de gradinita asta e faptul ca nu pot sa fiu o musca, sau macar un paianjen, sa ma pun pe un perete si sa ma uit toata ziua la ea ce face. In rest, veselia Catiusei e dovada ca ceea ce facem e foarte bine. Daca ea e fericita, noi suntem si mai fericiti.

Va prezint mai jos o galerie artistica a Catiusei si un filmulet in care sa vedeti cum o chinuie talentele si-n depozit la Costco.

Categorii:Jurnal

Francisca

%d blogeri au apreciat asta: