Meniu Acasă

Sa ne facem ca muncim (de acasa)

Eu nu inteleg o chestie. Cum lucreaza unele de acasa ca sa stea cu copilul? Pot intelege chestiile astea separat, dar nu impreuna. Adica sa lucrezi de acasa, dar sa trimiti copilul la gradinita, sau sa nu trimiti copilul nicaieri, dar sa stai acasa fara sa lucrezi. Daca le faci pe amandoua deodata, pe una dintre ele sigur o neglijezi. Astea sunt doua joburi, cum naiba sa faci doua joburi in acelasi timp? Ori, cine stie, poate astea au un job pentru care nu trebuie sa faca nimic (bravo lor!) – dar asta nu se mai cheama muncit de acasa, ori au un copil care nu le solicita (exista asa ceva?). Mie, tinand cont de jobul pe care il am si de copilul pe care il am, mi-ar fi imposibil sa muncesc de acasa si sa am si grija de ea in acelasi timp.

De jobul meu depind multe alte joburi la mine in firma. Daca eu nu imi fac treaba, nici altii nu si-o pot face. Daca eu intarzii, intarzii si treaba altora, ba chiar tot procesul de productie, ca lucrez la o fabrica. Sunt doua tipuri de bossi la firme: pe verticala si pe orizontala. Eu sunt unul din ala pe orizontala. Adica am sef caruia ii raportez, dar pe jobul meu eu sunt boss. Nu mai stie nimeni sa il faca. Doar sefa. Dar ea nu il face in locul meu. Din pacate. Plus ca e un job care implica decizii pe care trebuie sa le iau si sa mi le asum. Nu cade firma daca iau vreo decizie gresita, dar ca peste tot, mai bine sa fie bine. Nu am contact foarte mult cu clientii externi, desi am si cu aia (ma mai suna din Arizona dupa ce eu am plecat acasa sau din Anglia cand eu nici n-am venit la munca). Cerintele lor insa nu sunt tot timpul urgente cum sunt deci cele ale colegilor. Zi de zi primesc zeci de e-mailuri de la ei sa fac chestii. Ca sa si le faca si ei pe ale lor. Ca altfel vin degeaba la munca si ne dau pe toti afara. Imi verific emailul la cateva minute. Prioritizeze sarcinile, dar nu le pot amana. Pe unele nici cateva ore, daramite de pe o zi pe alta. Si astea sunt doar e-mailurile, dar mai am si alte cacaturi de facut. Si tot ce fac acolo, ar trebui sa fac si acasa, nu? Ca as schimba doar locatia, nu si jobul. Adica, m-as ridica de pe scaun, ca si la birou ma ridic, nu-i vorba, dar nu doua ore s-o duc pe Catiusa in parc, apoi alte doua ore sa ma joc cu ea si eventual sa lucrez si eu ceva cand doarme ea de pranz. Daca doarme.

Catiusa nu e genul de copil care sta unde o pui, de fapt, nu e genul de copil care sta si punct. Ar veni dupa mine si nu m-ar lasa sa fac nimic pentru ca nu ma lasa nici sa ma c***, ma scuzati, daramite sa fac altceva mai interesant, fara sa afle si ea ce. Vrea tot timpul atentie, vrea tot timpul afara, o vrea tot timpul pe ma-sa, iar eu, cand sunt cu ea, ii dau de obicei ce vrea.

O metoda pe care o vad e sa ii dau, asa cum acum nu fac niciodata cand sunt cu ea, o tableta sau sa o pun la televizor cu orele, Doamne fere!!! Sa-si vada fiecare de p*** ma-sii. Sa iau apoi o pauza de la lucru, sa ii dau sa manance ceva, daca nu uit, dupa care sa ii dau iar tableta si eventual si una dupa cap sa nu ma mai incurce. Ala se cheama stat cu copilul? Nu mai bine sta ea frumos la gradi, unde nu primeste tablete, ci invata chestii artistice (va arat in alta postare ce), iar mama merge la birou unde isi face linistita treaba? Ca treaba amestecata stiti voi…

Categorii:Jurnal

Francisca

3 răspunsuri

  1. În cazul domnișoarei Catiușa e clar că nu se poate, cel puțin nu acum. In alte cazuri pentru perioade limitate se poate. De circa 2 ani, din varii motive, nu a mai ajuns nici unul din cei 4 bunici /bunice la nepoții din Montreal. Sunt anumite zile când nu merg la școală, ori cand e vacantă sau unul din ei e bolnav și trebuie să stea acasa. Atunci fiul meu lucrează de acasă și îi supravegheză, doar că e vorba de copii de 9-10 ani iar jobul de IT permite și el.

    Apreciază

    1. Clar ma refer la Catiusa care e f mica (abia s-a ridicat in doua picioare) si la copii de varsta ei. La copii de 9-10 ani e cu totul alta poveste. Ei nu mai au nevoie de supraveghere constanta, de genul, cu ochii ca pe butelie. Jobul in sine mie mi-ar permite sa lucrez de acasa, am doar nevoie de acces la internet. Dar cu ea prin preajma nu as putea nicicum sa fac altceva decat sa stau dupa ea non-stop. Daca nepotii de 10 ani de care vorbiti mai sunt si frati (la sensul ca se joaca unul cu altul), atunci sa tot lucrezi fara a fi nevoit sa te schimbi de pijamale si a sta in trafic la rush hour!
      Ideea textului mi-a venit dupa ce am vorbit cu o romanca care se lauda ca ea lucreaza nu stiu care zile pe saptamana de acasa ca sa stea cu copilul si are copil cu doua luni mai mare decat Cati! Jobul ei poate ii permite sa amane lucruri, dar asta nu inseamna ca lucreaza, ci, cum ziceam, neglijeaza o parte (bine ca nu copilul; sper ca nu copilul!).

      Apreciază

  2. Depinde de job, depinde de copil…Eu mi-as fi dorit sa lucrez de acasa, dar in contabilitate nu prea se poate, cand hartiile sunt la birou.

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: