Meniu Acasă

De ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat

Stiti vorba aia „se poarta apoi de ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat”? Experienta de viata, dar mai ales capacitatea mea innascuta de a crea profile psiholofice, imi spun ca exista doua situatii cand aceasta vorba poate aparea, situatii cu caractere diferite, chiar opuse.

Eu cand ma enervez pe Bobescu de exemplu. Certurile mele cu el nu au durat niciodata mai mult de o ora, nu ca nu as fi vrut, dar eu sunt la manie exact ca o furtuna. Avand la baza un temperament sangvinic, dar cu ceva ascendent coleric, si fiind si impulsiva, mi se aduna norii pe cerul gurii, trag o tirada de fulgere cat sa descarc energia rea (de obicei sunt spurcata la gura in situatiile astea si spun vorbe pe care apoi le regret, unele te trasnesc direct in moalele capului), dupa care gata, ma inseninez si ma port exact de ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. De multe ori, pentru ca stiam cat de inutile ne sunt certurile astea, inca in plini nervi ma duceam si ii spuneam ca de data asta ma voi forta sa tin supararea in mine. Dar nu puteam. Pe mine supararea ma tine exact atat cat ma tin nervii. E o chestie de moment. Dupa care ma port de ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, de ca si cum Bobescu nu m-ar fi suparat. De tinut minte neaparat ca, de dragul argumentului de fata, Bobescu e cel vinovat, el face ceva care ma deranjeaza, nu invers.

Mai exista insa o situatie cand comportamentul asta „de ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat” apare, doar ca de data asta, mania mea nu mai e doar o furtuna intr-un pahar cu apa, ci un tsunami cu efecte pe termen lung, chiar vesnic. Bobescu cand ma supara, desi stie ca imi trece repede, face eforturi sa ma impace, trage de mine sa nu raman suparata pe el nici o ora, daramite peste noapte. Dar mi s-a intamplat cu unii, sa ma supere rau de tot si apoi sa se fi purtat ei de ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat in loc de scuze. Ceva de genul, ma c** in capul tau, ma scuzati, si dupa aia iti zic ca iti sta bine parul or something. Ei bine, la faza asta cu mine nu mai merge asa usor si nici nu-mi mai trece ca de obicei. Ba dimpotriva, te cam devastez dupa. Adica, daca nu iti pare rau, te voi face eu sa-ti para. Daca nu consideri ca trebuie sa-ti ceri scuze, te voi face eu sa-ti doresti a te milogi sa-ti dau inapoi dreptul la demnitate, ca in fata mea vei fi un nimeni si nu voi rata nicio ocazie sa-ti arat asta. Daca vrei sa treci peste intamplare de ca si cum nu s-ar fi intamplat doar pentru ca, desi, tu ai creat-o pe tine nu te-a afectat, doar pe altii, o sa-ti arat eu cum e sa-i simti efectul de bumerang. Ca sa-ti doresti cu adevarat sa nu se fi intamplat. Nu-mi plac oamenii care cred ca in viata asta, indiferent de ce fac, oricum trece. Cum cantau aia de la Parazitii, trece, ca la urma urmei, toti murim, dar nu fara sa lase urme.

Categorii:Jurnal

Francisca

%d blogeri au apreciat asta: