Meniu Acasă

Alte renuntari

Tocmai am participat la o discutie interesanta care a inceput cu o tipa mai in varsta spunandu-i alteia mai tinere ca ar trebui sa faca niste copii ca sa umple camerele casei aleia mari cu care se lauda. Tipa tanara, putin iritata, ii zicea ca nu isi doreste copii, ca nu o intereseaza nici daca barbat-su’ vrea, daramite daca vor altii pentru ea. Ma rog, pana aici, nimic interesant, de fapt, o discutie chiar boring, in care eu, de obicei, nu ma bag, nici intrebata, nici neintrebata, nu de alta, dar daca vor sau nu vor altii sa se reproduca mi se rupe cel mai tare.

Discutia devine interesanta abia cand tipa tanara zice ca nu vrea copii pentru ca nu e dispusa sa renunte la placerile ei, gen biciclit, a dat ea exemplu. Desi aici puteti adauga orice activitate sau non-activitate cu care un oarecare isi poate umple timpul liber. Ca odata ce ai copii, adio bicicleli (sau alte prosteli)! Ceea ce este adevarat. Dar din punctul ei de vedere. Punct de vedere care era si al meu cand nu aveam copil. I-am si zis acum, uite, eu, spre deosebire de inainte, de cand o am pe Cati, nu mai am timp de nimic in afara de ea. Colega intelegand din asta ca ma plang, a inceput sa ma compatimeasca: „Dar poti avea toate astea, daca o lasi pe Cati cu altcineva”. I-am zis: „Bineinteles, doar ca m-ai inteles gresit (si e normal sa ma inteleaga gresit din perspectiva ei). Eu nu am timp de altceva pentru ca nu vreau sa am timp de altceva. Bineinteles ca o pot lasa pe Cati in grija oricui, dar nu vreau sa fac asta. La urma urmei, o am pe bunica-sa la noi. O pot lasa in grija ei si pleca cu orele sa biciclesc, la o adica. Dar nu ma atrage ideea. E ca si cum m-ai chema la un meci de fotbal, desi mie nu-mi place fotbalul. Situatia e diferita aici pentru ca mie chiar imi place sa biciclesc, dar sentimentul e acelasi. Eu abia astept sa ajung acasa ca sa stau cu ea. Si, sa creasca, sa biciclim impreuna!

E exact inversul la ce gandeam cand nu aveam copil. Atunci ziceam ca nu as renunta in ruptul capului la biciclit pentru altcineva, acum zic ca nu as renunta in ruptul capului la cineva pentru biciclit.

Concluzia e ca amandoua aveam dreptate. Din punctul nostru de vedere!

Categorii:Jurnal

Francisca

1 răspuns

  1. Fiecare etapa are plusurile si minusurile ei! Acum, in prag de majorat, privesc cu dor clipele alea cand fii-mea era bebelusa! E drept ca nici nu erau computere, smatrphone sau alte device-uri, iar cresterea copilului si viata de proaspat parinte avea alte valori, dar momentele ale nu ni le mai da nimeni inapoi.
    Adunati cat mai multe amintiri, intr-o zi va vor alina mintea si sufletul! Cu drag, Sonia.

    Apreciat de 1 persoană

%d blogeri au apreciat asta: