Meniu Acasă

Atacul cu van de pe Yonge

Evenimentul acesta oribil care face acum inconjurul lumii se intampla sub ochii mei. Literalmente. Daca aveam balconul pe partea cealalta, va puteam descrie cu lux de amanunte cum se desfasoara acum ancheta politistilor, pentru ca strada este inca inchisa, zona este survolata intens de elicoptere, iar traficul rutier este deviat pe stradutele laterale, care cu greu fac fata afluxului de masini care de pe Yonge St. se varsau, de obicei, in autostrada. Desi am iesit afara si m-am dus in parc trecand de multe ori pe langa zona afectata, nu am facut nicio poza ca nu tin sa „ma laud”, ca alti cretini, ca sunt parte dintr-un asemenea eveniment, fie el si de circulatie mondiala.

Atat de aproape de mine s-a intamplat incat ieri, reusind s-a adorm cu greu pe Cati, am injurat de toti aia, Doamne iarta-ma, ca acum s-au trezit ambulantele sa faca atata tambalau, eu, ocupata pana peste cap fiind cu astepterea musafirilor (poftim primire), neavand niciun habar de ce se intampla dincolo de geam (deschis sa intre primavara si Cati sa doarma mai bine). Cu toate acestea, desi a fost, cum ziceam, la nici 1 kilometru de unde locuiesc, parca s-a intamplat la ani lumina distanta. Poate pentru ca atacuri din astea se intampla „la televizor”, nu tie, poate pentru ca refuzand sa ma apropii de zona, in calitate de gura-casca, a ramas, in definitiv, un eveniment vazut la televizor, poate ca evenimentele astea s-au demonetizat atat de mult prin repetitie incat nici cand se intampla la tine in curte, nu mai simti nimic.

Regret enorm moartea oamenilor alora nevinovati (carora voi merge sa le depun niste flori), cu atat mai mult cu cat, intr-un timing nefast, puteam sa fiu si eu unul dintre ei (cu doar doua ore inainte ma aflam pe acel trotuar), regret si ca Toronto e acum pe lista oraselor „atentate” cu camion, dar ceea ce s-a intamplat, desi ma revolta si mi-e scarba cand ii vad imbecilului aluia mecla aia de psihopat, nu ma face totusi sa-mi fie teama sa merg in continuare pe strada. Ieri, dupa ce vecinii m-au avertizat in legatura cu ce se intampla afara, eu mi-am vazut in continuare de drum si m-am dus in parc, azi dimineata am fost iar in parc, trecand din nou pe langa masinile de politie si pe sub elicoptere. Singurul lucru pe care nu l-am facut a fost ca nu am dus-o pe Cati la gradinita, dar nu din cauza asta, ci a unui stomach flu or something. Am vrut sa o tin sub observatie sa vad daca iar s-a deranjat la stomac.

Pentru ca daca s-a intamplat aici, intr-o zona atat de calma de si mustele s-ar plictisi sa bazaie (chiar daca e Yonge St., strada de referinta a orasului), nu in downtown la CN Tower sau Dundas Square, unde e tot timpul lume multa, intr-o zi oarecare de luni, nici macar la rush hour, inseamna ca se poate intampla oriunde, oricand, oricui, si nu e nimic de facut sa poti evita asta. Cam ce ai putea face sa te feresti atunci cand masinile sunt folosite ca arme? Sa te rogi la Doamne-Doamne sa nu fii tu pe strada, sau macar sa fii pe partea cealalta, atunci cand asa ceva se intampla. Eu refuz sa traiesc in paranoia.

PS: Multumesc celor care v-ati gandit la mine!

Later update: Tocmai am fost cu Cati sa depunem flori. Chiar daca eu cumparasem deja niste garoafe rosii din alta parte, am fost impresionata sa vad ca florăria de langa noi si-a scos gratis florile in fata pentru oricine doreste sa ia si sa le depuna alaturi de un gand catre cei morti si familiile lor indurerate.

IMG_6052

IMG_6051

Categorii:Uncategorized

Francisca

5 răspunsuri

  1. Nu eram sigur daca era in zona ta, din amintiri parea sa fie. Si ala parea clar dement. Inainte, era la moda sa traga cu mitraliera cand cedau psihic, acum vad ca e la moda masina. Deh, e mai usor de facut rost de una.

    P.S: Ne bucuram ca esti bine. 🙂

    Apreciază

    1. Are clar mecla de psihopupu. Da, chiar citisem si intr-un ziar ca folosirea van-urilor ca arma e un trend. E usor pentru oricine sa faca rost de unul, spre deosebire de mitraliera (nu traim toti in SUA) si, in plus, e foarte greu, daca nu, chiar imposibil, de controlat.

      PS: mersi, si eu ma bucur ca de data asta am scapat.

      Apreciază

  2. Si Claudiu zicea la fel ca desi a fost aici in fata blocului, i s-a parut ca si cum s-a uitat la stiri. Mie in schimb, poate si pentru ca a trebuit sa trec f aproape de zona afectata ca sa ajung acasa, si tot ocolul asta pe stradute laturalnice si masini de politie la fiecare colt de strada, mi s-a parut mult prea real. Macar in seara asta, desi tot nu au dat drumul la metrou si tot pe strazi laturalnice a trebuit sa merg sa ajung acasa, au disparut masinile de politie de la coltul strazilor, si nu mi s-a mai parut ca parca eram intr-o zona de razboi.

    Apreciază

    1. Ieri cand am fost sa depunem flori era cum foarte bine ai zis, exact ca o zona de razboi. Faza negru amuzanta e ca eu ma opream la semafoare, desi strada era inchisa si nu trecea nicio masina pe acolo. Cand imi dadeam seama plecam, dar pana la urmatorul semafor uitam si ma opream iar. Singurul trafic era cel al oamenilor cu flori in mana catre memorial.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: