Meniu Acasă

Bogat? Nu in Canada.

IMG_6005Nu-mi place sa ma laud, nici sa ma tângui de salariile noastre, ca nu am motiv sa fac nici una, nici alta. Pentru sustinerea dizertatiei din aceasta dimineata insa (care a inceput undeva pe la ora 2 cu niste mesaje in care Bobi imi trimitea poze la bustul gol de pe litoralul romanesc si n-am mai putut apoi dormi) ma vad nevoita sa dau o suma a venitului care ne intra in casa, dar, in virtutea modestiei 😋, nu il voi da precis. Zic doar ca e peste $5,000 pe luna. Cu cate mii peste nu mai zic. Asta net, ca brut, e dublu. Eu zic ca e o suma cinstita (si de-ar fi numai atat, dar e mai mult), ba la banii astia unii (nu din Canada, din alte parti), ar crede ca sunt chiar bogata. Si chiar as fi daca i-as castiga prin alte parti, nu in Canada. Nu e greu sa faci banii astia aici, mai greu e sa-ti si ramana ceva din ei.

Analizandu-mi viata, din punct de vedere material, nu duc lipsa de nimic, nici macar de datorii, dar nu pot sa zic ca la banii astia imi permit vreun lux. Nu ca as fi eu vreo pretentioasa si asta mi-as dori, dar doar zic.

– Am un apartament spatios intr-o zona decenta a unei metropole semnificative, pe care mi-l permit, cu tot cu utilitati si taxe de proprietate, fara sa ma impovareze mai mult decat ar face-o o chirie. Dar nu-mi permit o casa in aceeasi zona.

– Masina din garaj (o modesta Toyota Corolla), desi inca isi face treaba, trebuie schimbata, zice Bobi, eu fiind de acord cu el doar la faptul ca inca isi face treaba. Singurul lux pe care ni-l permitem in ceea ce priveste acest trocarici e ca nu punem in ea benzina cu tzaraita, asa cum numai in Romania faceam (daca am fi avut masina).

– Imi permit gradinita la copil. Asta chiar e un lux. Si nu ma refer numai la bani. In plus, mi-am permis sa platesc tot in acest scop si bilete dus-intors bunicilor (3 la numar) + cheltuielile aferente altor guri la masa pe o perioada considerabila. Dar nu mi-as permite guvernanta, nici macar cleaning lady decat din cand in cand.

– Mancarea e ultima pe lista grijilor noastre. De fapt, nici nu e pe lista. Pentru ca desi scriu de price match pe aici, in realitate, chiar daca ne mai uitam si la pret, asta nu conteaza, ca nu facem rabat de la nimic. Si in niciun caz economie. Nu la mancare. Ne cumparam ce poftim. Boala cu verificatul pretului am capatat-o nu pentru ca suntem saraci (desi, cum ziceam, nici bogati nu sunem), ci pentru ca in Canada, preturile sunt alandala-portocala si n-au nicio logica. Sunt puse din burta, fara nicio gluma. Acelasi produs poate sa te coste de trei ori mai mult daca nu stii de unde sa il cumperi, ti-i lene sa mai cauti sau pur ai simplu nu te intereseaza. Dar, in definitiv, mi se pare normal sa platesti in plus pentru calitate si pentru prostie.

– Electrocasnicele, hainele, incaltarile, produsele de igiena intra la categoria rahaturi. Cu cat mai in sale, cu atat mai bine, dar, in principiu le cumparam cand avem nevoie fara nicio jena la buzunar. Avem insa in plan sa ne schimbam appliance-urile in toata casa (aragaz, frigider, masina de spalat rufe si vase etc., chiar usile si o varuiala noua ne-am dori), dar asta intra deocamdata la categoria mofturi atata vreme cat astea de le avem, desi nu-s ultimul racnet, nici macar noi, sunt inca in stare foarte buna de functionare.

– Punem destul la ciorap cat sa ne permitem o cheltuiala mai mult sau mai putin neprevazuta (un bilet de avion cand e nevoie, mentenanta la trocarici, o vacanta „canadiana”). Am putea da asta la schimb pe o cleaning lady permanenta sau o masina mai luxoasa, dar nu consideram aceste aspecte o prioritate. Cand nu esti bogat, prioritizarea materiala e chiar un lux. Asta inseamna ca nici rupt in cur nu esti, ma scuzati.

Ce am vrut sa zic cu asta e ca tara asta nu e una in care vii sa te imbogatesti, nu din munca cinstita, si nici nu cred ca a fost vrodata, caci pe langa costul ridicat al serviciilor (nici macar intotdeauna de calitate ireprosabila) are grija statul sa-ti striveasca indrazneala sub povara unfair a taxelor. Cu cat castigi mai mult, cu atat te pedepseste mai tare (daca iti curg mucii de saracie, esti tratat cu mai mult respect), asa incat de la un punct in colo nici nu merita sa castigi mai bine decat daca nu muncesti pentru acel mai bine. Daca sunt easy-money, ok, sa vina la mine, daca trebuie sa muncesc in weekend chiar si pentru salariu dublu pe ora suplimentara, n-are rost sa ma scol din pat. Nu e cazul meu, ca eu nu am o cariera chiar atat de stralucitoare, dar am caz in familie. Ati ghicit, nu de Catiusa e vorba. Canada nu e deci o tara rich-friendly, dar e onorabila. Desi poate nu fair cu toata lumea. Pana la urma, nici nu ne-am dorit mai mult cand am plecat din Romania. Ca asa suntem noi, romanii, ne multumim cu putin. Atunci cand nu ne multumim cu nimic. LOL. 🙄.

Categorii:Jurnal

Francisca

7 răspunsuri

  1. Toronto e un oras scump, dar nu toata Canada e la fel. In multe zone din Canada cu 5,000 esti chiar bogat, iti permiti si casa si menajera, dar probabil ca sunt si mai putini cei care fac 5,000 in alte orase decat in Toronto. Aici si cu 10,000 nu esti bogat, iti permiti multe, dar bogat nu esti, dar tot n-as da Toronto pe un alt oras. Cunosc persoane care traiesc in orase mici si au o casa imensa si menajera si bona, dar intr-un oras aproape mort in care nu se intampla nimic si nu fac altceva decat serviciu – casa si cam atat. Mai bine fara casa luxoasa in Toronto unde pot sa ma duc la un teatru, la un art show, la fel de fel de restaurante si evenimente.
    Depinde de fiecare ce cauta. Daca iti place sa stai acasa si sa gradinaresti, atunci e mai bun un oras mai mic unde sa iti permiti casa aia, dar daca esti ca mine care prefera sa aiba ceva de facut in afara casei e mai bun un oras ca Toronto cu multe posibilitati de entertainment decat o casa la Cucuiata din Deal unde n-ai nimic de facut.
    Si apropo de taxe, crezi ca taxa unica din Romania e mai fair? Eu sunt pro taxe mai mari pentru venituri mai mari. Nu mi se pare deloc corect sa taxezi la fel pe unul care face minim pe economie si abia supravietuieste si pe ala care face de 10 ori mai mult. Sistemul de taxe canadian e chiar un sistem bun, ca te taxeaza gradual, si chiar daca faci 100,000, pe primii 20,000 esti taxat la fel ca ala care face 20,000, dar mai mult pe restul in functie de tax brackets.

    1. Da, ai dreptate. Am folosit Canada, dar trebuia sa ma limitez in a-mi da cu parerea doar despre Toronto. Nu cunosc foarte bine situatia din alte locuri, dar asa e. Viata e mai putin costisitoare prin alte parti, mai ales daca locuiesti prin suburbii sau mai departe, dar lucrezi in Toronto. Dar asta presupune sacrificii (condus mult) pe care eu nu sunt dispusa sa le fac. O varianta mai ok ar fi sa lucrezi de acasa pentru firme mari si sa iti cumperi casa la Cucuieta. Doar ca nici eu nu sunt pasionata de gradinarit si nici nu-mi place sa-mi murdaresc pantofii cu colbul de la tara 😋.
      In legatura cu sistemul se taxare, mie nu mi se pare corect nici unul, nici altul. Mai corect ar fi sa se ia un procent fix, nu o suma fixa. 10% de exemplu, indiferent de venit. Nu sunt familiarizata cu domeniul asta, dar asa mi s-ar parea mie mai normal. Acum, daca e sa aleg pe care il prefer intre cel progresiv canadian si cel forfetar romanesc, e cel canadian. Cel romanesc oricum nu conteaza, ca se fura.

  2. Pai ala romanesc e cu procent fix cum ai zis tu. Era 16% cand am plecat, presupun ca e la fel. Stiu ca multora li se pare mai corect asa cu procent fix, ca spun ca oricum 10% din 100,000 e mai mult decat 10% din 20,000, si asa e, dar mie tot mi se pare mai firesc sa fie progresiv. Ce se face cu taxele noastre e alta poveste, ca se risipesc si pe aici multi bani din taxpayers money nu doar in Romania.

    1. Da, am gresit eu. Nu stiu de ce aveam in cap ca e suma fixa, desi stiam de 16%. Never mind, m-am sculat azi la 2 😋. La ultima parte a comentariului am glumit (oarecum). Oricum, sporul romanilor la furat banii contribuabililor e considerabil si indiscutabil mai mare.

  3. Cu ce stii tu si cu ce stiu eu (nu despre Canada ci despre tari din Europa) putem incropi o concluzie cat se poate de banala: daca ar fi sa ne raportam starea de bine (fericire mi se pare prea pretios spus) la bani, cu siguranta am fi toti depresivi cu acte in regula!

    1. Da, stii cum se zice, nu banii aduc fericirea, ci numarul lor. Pe de alta parte, nu cred ca mi-ar fi prea bine pe stomacul gol. Trebuie sa-mi asigur un confort, cu cat mai sus in piramida lui Maslow cu atat mai bine, iar banii contribuie la asta. Daca am deci o situatie care sa nu ma frustreze, restul e bonus si binevenit. 🙂

  4. Nu te gandi ca i-am exclus din ecuatie! Fara ei ar fi imposibil, din pacate. Ma refeream la starile acelea de bine venite in urma unui gest frumos, unui zambet, unei zile cu soare, unei inghetate mancate sub umbrela…lucruri de-astea marunte, pentru celelalte exista MASTERCARD! :))

%d blogeri au apreciat asta: