Meniu Acasă

Blogul meu 🎲🎲

Citesc acum doua carti in paralel, pentru ca au relativ acelasi subiect, si abia astept sa le termin ca sa scriu aici un mic eseu (scolareste vorbind) despre ele pentru ca subiectul, sunt sigura, intereseaza pe foarte multi. Mai ales pe foarte multe. Cu Pastele insa, cred ca mai dureaza putin. Dar nu-i bai, blogul meu, desi abia asteapta, nici nu se grabeste, nici nu pleaca nicaieri.

Ma gandeam ce fain e ca am un loc unde sa-mi pun laolalta, chiar sa-mi adun, gandurile, ale mele sau citite prin carti, observatiile mele, concluziile, viziunea mea, eronata poate pe ici, pe colo, dar in formare. E ca un memory box, dar mai mult decat atat. Nu e musai sa o deschid mai tarziu, nu de aia scriu, ca sa fiu neaparat recompensata mai incolo, e mai degraba modul meu de a lua notite, ca sa nu uit, dar mai ales sa inteleg, ca la ce bun sa traiesti daca nu inveti nimic din asta. Intotdeauna am invatat mai bine cu creionul pe hartie, chiar si daca asta insemna doar sa copiez mot-a-mot din manuale. Cam asta fac si acum. Subliniez frazele si unui drum pana la magazin, iar ce scriu aici functioneaza ca note pe margine.

Mi-ar fi foarte greu sa traiesc fara blogul asta. Chiar daca uneori nu am timp de el, ca drumul pana la magazin e prea lung, mai ales daca sunt cu strollerul dupa mine, iar eu nu mai dovidesc cu subliniatul, uneori poate nu mai am varf la creion, simplul fapt de a sti ca e aici si e al meu, ma face sa ma simt chiar norocoasa!

PS, later edit: WordPress tocmai m-a anuntat ca asta e a 100 a postare pe blogul acesta! Deci asta e un elogiu de centenar! Ce coincidenta!

Categorii:Jurnal

Francisca

3 răspunsuri

%d blogeri au apreciat asta: