Meniu Acasă

Sleep deprived?!…

Apropo de pat…Cati doarme cu mine, de aceea si ea abia asteapta sa vina salteaua noua. Patutul ei, desi un obiect de mobilier la noi in camera, il folosim sa depozitam gramezile de haine scoase de la uscator cand ne e lene sa le bagam in dulap. Nu a fost folosit pentru scopul pentru care a fost cumparat decat foarte putin la inceput. Cati nu doarme in el, nu sta acolo ca-i ocupata sa exploreze 4X4 toata casa, nu stie ce-i ala.

Desi de luni de zile dorm langa ea un somn atat de usor de ma trezesc si cand se intoarce pe partea cealalta, si nici intarcata nu-i, eu nu stiu sa zic daca Catiusa se mai scoala noaptea sau nu, daca e sa ma intrebi. Nu tin minte sa ma fi trezit asta noapte sa ii dau sa manance. De vreme ce nu tin minte, ori nu, nu se mai trezeste, ori daca se trezeste, ea mananca prin somn, iar eu ii dau de mancare dormind. Ne-am obisnuit atat de bine in formula asta, ca si daca ma scol de mai multe ori, asta nu-mi deranjeaza somnul. Nu ma simt ziua obosita, nu dorm niciodata la pranz pentru ca nu am nevoie, mai bine, uite, scriu pe blog, nu sunt sleep deprived. Si nici n-am fost decat probabil prima luna. Ce bine ca intorsul la munca nu ne va afecta si somnul! Pana nu hotaraste ea ca nu mai vrea sa doarma cu mine, eu nu o alung!

Categorii:Parenting

Etichetat ca:

Francisca

34 de răspunsuri

  1. Si daca ea nu se hotaraste pana la vreo 15 ani ? Si daca era un baiat si nu fata ? 😉 parerea mea? Agree to disagre …. dar e doar parerea mea medicala si psihologica. Nu are importanta . Dar va fi interesant de urmarit in viitor .

    1. Orice mi-ar zice oricine, eu nu-mi imaginez sa dorm fara bebe langa mine. Cand dormea in patut in prima luna, eu bagam mana printre gratii s-o simt mai aproape. Nu as fi rezistat psihic sa o mut singura in vreo camera separata. Intentionez sa ii fac camera ei la un moment dat, dar nu o voi opri nicioata sa vina sa doarma cu mine. Si daca era baiat, ce? Era tot copilul meu.

      1. Un baiat de vreo 14 ani jn pat cu mami …. 🙂 aici e vorba despre a fi adult . Adult care sa balanseze emotiile cu ceea ce este bine de facut pentru a asigura dezvoltarea normala pshihologic , educativ si cognitiv . Esti sigura ca sti la ce sa te astepti peste 3-4-10 ani . Esti sigur ca asta vrei ? Ca sti tot ce poate decurge ? Nu imi raspunde mie . Răspunde-ți tie . Discuta si cu medicul ei . Pentru ca atunci cand facem alegeri de genul asta , le facem pe termen lung , trebuie să fim pregătiți. Trebuie să ni le asumăm .
        Am o pacientă care acum vreo șase ani avea un copil de un an jumate . Încă alapta si afirma ca o sa intarce cand o sa vrea copilul …. Ău trecut 6 ani, copilul are aproape 8 . Nu vrea sa se intarce( desi acum are un al treilea copil ) . De cate ori da de greu , sau e frustrat ridica bluza mamei sa suga ( am asistat la scenă asta la ultimul vaccin administrat ) . Ca sa se calmeze… La școală are probleme de comunicare si emotionale . Ă căutat ajutor la numeroși psihologi si e nemulțumită pentru raspunsurile primite . E trist . Pentru ca primul care suferă e copilul. Ideea este ca nu copilul decide . Tu esti cea care trebuie să aibă puterea de a decide dincolo de confortul emotional . Nu iti spun ce sa faci . Departe de mine . Doar iti spun sa vorbesti cu profesioniști, sa te documentez , pentru ca uneori e greu sa repari . E mai usor sa previ .

      2. Pai si studiile spun ca e bine ca bebe sa doarma in pat cu mama pana la 3 ani si OMS zice ca e indicat sa alaptezi pana la cel putin 2 ani. Am citit ceva f tare cum ca suntem singura specie care ne incarceram puii. Cam asa simteam si eu. Asta cu 15 ani sunt previziunile tale, care n-au nicio legatura cu realitatea si din simplul fapt ca vorbesti din viitor. Am vb despre asta cu medicul ei si nu mi-a zis nimic din ce spui tu.

  2. Studiu facute de cine ….? Atentie la surse .
    De asta am spus ca va fi interesant de urmarit . Orice caz este interesant .👍
    Parerile mi le-am format urmarind cazuri reale in peste 20 de ani de practica pediatrica . De cateva ori mi-am schimbat parerile . Dar numai dupa ce am pus cap la cap cazuri si multa scoala 😉

    1. Pai publica si tu un studiu, ce sa zic? De ce ai fi tu mai credibila decat Dr. Sears sau OMS? Oricum eu nu citesc studii suspecte si nici rahaturi de „parenting”. I better trust my instinct. Eu nu urmaresc decat parcursul copilului meu, ai altora e treaba altora, nu a mea.

      1. Dar tu iti pui intrebari? De ce crezi ca ce faci tu e perfect si doar asa trebuie sa faca toata lumea? Eu sunt foarte ok cu alegerile mele. Cu siguranta nu-i fac niciun rau Catiusei daca o alaptez pana la 2 ani (daca o sa pot, o voi face singur), si nici daca doarme cu mine. Sunt convinsa ca sunt lucruri mult mai grave care i se pot intampla unui copil decat ce fac eu.

  3. Asa este, mare atentie la surse. Insa, cum am observat in mai multe rinduri, sursele cele bune si adevarate care sa ne lumineze nu sunt accesibile la hoi polloi. Asa ca noua, prostimii nu ne ramine decit sa ne luam dupa instinct. Mai ales cind este vorba de copiii nostri.

    Eu raspund la intrebarea: “Si daca era baiat?” Francisca a raspuns: Si ce daca, tot copilul meu era, si asa raspund si eu ca sa iau zece.

    Am mai comentat pe tema asta. Am doi baieti destepti, frumosi, independenti, plini de personalitate, cu care am dormit cind erau bebelusi si inca mai dorm din cind in cind (mai ales cu cel mic).
    Nu inteleg care este problema sa dormi cu copiii in pat. Dar pe o canapea putem sta unul linga celalalt fara sa le afectam personalitatea si independenta?

    Cind erau bebelusi nici nu as fi putut adormi daca nu erau linga mine. Nu am inteles niciodata cum unele mame dorm linistite dupa ce isi leapada bebelusii in alta camera. Nici un animal vertebrat nu sta departe de puii ei proaspat nascuti. Acesta este instinctul matern si asa s-a perpetuat specia umana. Mii de generatii au dormit in acelasi pat sau pe aceeasi rogojina cu copiii, noi nascuti si mai mari, pentru ca nu aveau specialisti pshihologi care sa le spuna ca le distrug presonalitatea si chiar daca aveau, nu ar fi dat doi bani pe parerile lor pentru ca nu le puteau implementa. De unde camera separata pentru fiecare nou nascut? Si uite asa, copiii aceia crescuti si dormiti la gramada, au luptat in razboaie, au supravietuit vremuri grele si au intemeiat familii la rindul lor.

    Eu am trecut de perioada de 3-4-10 ani de dormit impreuna si numai lucruri bune m-au asteptat. Ceva imi spune mie (cred ca instinctul, ca surse credibile- ioc) ca si pe Francisca si Catiusa le asteapta la fel. Happy Co-Sleeping!!!!

    1. Multumesc Lia! Voi povesti intr-in text mai lung cum am ajuns sa dorm cu bebe in pat si cum am ajuns sa vreau sa continui sa alaptez, desi inainte nu aveam nicio intentie sa fac asta. Eu mi-am schimbat toate parerile dupa ce Catiusa s-a nascut! Am dat curs instinctului matern, desi inainte ziceam ca eu voi respecta cu strictete toate recomdarile de „perfect parenting”.

  4. Nu vorbeam de alaptarea pana la 2 ani aici si de dormit .Ci de lasat alegerile la latitudinea copilului . Tu esti mama . Tu trebuie să iei hotărâri. Nu copilul .
    Acum despre OMS…. ei lanseaza cifre . Iar aceste cifre trebuiesc sa fie o medie între copilul din Africa , cel din Asia , cel din Europa. Breast feeding este singura optiune safe ptr copilul din Africa . Din motive de igiena si sărăcie. Acolo nici apa nu e safe . Copii mor prin deshidrararea produsă de diarheile infecțioase . În primi ani de viață. Clar ca cea mai safe optiune ptr copilul de acolo nu e lapte , biberoane etc fără posibilitatea de spălare si sterilizare .
    Diarrhea infecțioasa făcea ravagii si România de acum 10-20 de ani . Si surprinzător si prin Franta anilor 98-99 m-am lovit de asta . Vaccinul rotha a făcut minuni.
    Am avut destule garzi in care am luptat crancen ptr viata copiilor . Nu intodeauna am reusit . Tu crezi ca vorbesti cu o mama . Nu sunt doar mama . Nu vad lucrurile dintr-un unghi doar . Breast feeding la mamifere este legat de apariția dinților. De tranziția in care invata sa mănânce. După ce a invatat sa mănânce /mestece/ digere totul e doar emotional .Emoțiile mamei si ale copilului . Laptele nu mai are valoare nutritionala . Ci doar emoțională . Dar si emotiile trebuie să se maturizeze. Asta e hotărârea grea pe care mama trebuie să o ia . Să dea voie puiului sa e maturizeze emotional . Să crească. Formarea lui incepe de acum . Nu de la 2 sau 15 ani …. Trebuie să învețe să funcționeze, puțin care puțin , independent de mama .
    Ce vreau sa spun este ca tu esti mama . Tu iei hotărâri. Nu copilul . ȘI când iei hotărâri trebuie să te gândești la tot . ȘI la ziua de maine si la ziua de peste 10 ani.
    Tu esti fata deșteaptă. Nu imi raspunde . Sunt convinsă că ai sa reușești să intelegi ce am vrut să iti spun .

    1. Adica laptele devine apa chioara dupa 6 luni. O asistenta din Romania imi spunea acum 15 ani ca devine toxic. Apa chioara este mai bine.

      1. Laptele matern nu isi pierde niciodata proprietatile. Devine cel mult insuficient si de aceea tr suplimentat, dar nicicum nu devine apa chioara. Asta e adevarul, desi multe mame din Romania, din alea de varsta mamelor noastre mai ales, sustin contrariul, bazat numai ele stiu pe ce.

      2. Nu apa chioară. Ci doar departe de necesitățile nutritional ale unui todler. Fiziologia , biologia sunt științe exacte . Sunt studii chimice … Totul are un rost . Alaptarea are rostul ei dar daca o împingi la extrem devine inutila nutritional . Evolutia umană are un rost . Dacă ar avea asa calități grozave probabil ca am continua sa alăptat toata viata . E logica … apariția dentitiei , învățarea procesului de masticatie… toate astea sunt etape care ne spun cât de mult . Dincolo sunt doar emotional atachement.
        Parerea mea ( In my opinion 🙂 ) este ca împingerea peste limitele fiziologice , exagerările in ambele sensuri sunt dăunătoare. Iar tot acest proces de push pe care l-a creat curentul breast feeding are ca rezultat exact opusul .
        https://wp.me/p26XIe-Tw
        Nimeni nu vorbea atât despre breast feeding acum 40 de ani si alaptarea era mult mai frecventa … De fapt se face un deservicii . La fel cum paradele gay fac un deservicii, creeaza o reacție mult mai puternică negativă.

  5. Copilul nu a dormit cu noi in pat. Aveam patutul lipit de pat, ne priveam, ne tineam de maini dar in pat am incercat doar o data. Ne era teama ca am putea sa-l sufocam. Pe la 2 ani am inceput cu dormitoare separate. Adormeam kinderul cu muzica, cantecele si pe urma ne prelingeam efectiv din pat( ca in desene animate), lasam paturica un pic mai inaltata unde statusem in pat(daca deschidea ochii sa creada ca e acolo cineva) si iseam in 4 labe din camera 🙂 . In cartea dupa care ne-am ghidat( Mama si copilul) spunea cam asa : o femeie devine in 9 luni mama si redevine in 9 luni femeie. Adica trebuie restabilita balanta si fata de partener/a incetul cu incetul.

    1. Eu sunt convinsa ca, in general, parintii iau decizii din dragoste pentru copiii lor si pt binele familiei lor. Ce ma enerveaza pe mine e cand cineva vine sa-mi spuna ca eu nu fac bine doar pt ca ei fac altfel. Iar cand imi sugereaza ca al meu copil va avea nevoie de psiholog or whatever ca nu fac ca ei, deja devine annoying.

      1. Esti destul de inteligenta sa înțelegi ca asa cum tu ai o parere asa am si eu . Nu trebuie să te enervezi ci sa dialoghezi . Nu ti-am spus ce sa faci ci doar ce fac eu . Parca asta era modelul de dialog 😉
        Enervarea nu isi are locul aici . Ca doar nu vine nimeni sa te împiedice să faci ceva .
        Si cred ca ar trebui să las subiectul sa cada . Eu imi bazez parerile pe scoala, vreo 3 pe domeniu , si pe cazuistica dar stiu ca parerile tale ar fi greu de zdruncinat . Mama ei de experienta imi spune asta 🙂

      2. Eu stiu f bine sa dialoghez, si in contradictoriu si fara sa ma enervez, ba sunt gata si sa-mi schimb parerea fara nicio problema daca e cazul, si sunt convinsa ca am dovedit asta de nenumarate ori. Dar tu, cand vorbim despre chestiile astea, vii cu niste exemple „din practice-ul tau” care sa-ti sustina tie punctul de vedere, dar care nu pot fi verificate. Nu zic ca minti, nici macar nu insinuez asa ceva, dar vino cu niste exemple care pot fi verificate, ca altfel, spun eu despre tine ca nu stii sa dialoghezi. Ca asta nu e dialog, e doar impunerea punctului de vedere.

      3. Scuze , dar realizezi ca ar fi deontologic sa iti dau cu nume si prenume pacienti . . Si nu am nici un interes sa te conving de ceva . Ti-am dat o informatie . Tu faci ce vrei cu ea . O crezi sau nu . E alegerea ta .

      4. De accord ca acesta nu este dialog. Propozitii scurte si intrebari ca: “Esti sigur ca asta vrei ? Ca sti tot ce poate decurge ? Nu imi raspunde mie . Răspunde-ți tie. Cazul tau este interesant de urmarit. Good luck. Esti destul de inteligenta sa înțelegi. Asta e hotărârea grea pe care mama trebuie să o ia”, nu suna a dialog ci suna foarte imperativ, si chiar infricosator daca esti mai slab de inger.

        Parerile acestea imperative sunt bazate pe “anecdotal evidence” si prezentate ca adevar universal. Adica daca nu creste la mine in curte, nu am auzit pe strada si nu am vazut la fabrica, inseamna ca nu exista si o patesti rau daca faci altfel de cum iti spun eu. Sfaturile bazate pe ce vad si mai ales pe ce inteleg eu din ce vad in jurul meu, sunt la fel de bune si demne de considerat ca acelea ale unui muncitor la o fabrica din Ontario care trage concluzii despre economia Canadei.

      5. Asa stie Elena sa dialogheze si nu e prima data, ca daca era, o treceam cu vederea, asa cum am facut-o de multi ori, dar am deja impresia ca e rea-intentie. Eu nu mi-am permis si nici nu-mi permit s-o intreb chestii personale de genul, ea isi alunga nepotii de langa ea, din experienta proprie, copiii sai sunt niste geniali ca i-a lasat sa urle singuri in camere separate sau chestii din astea, pe care doar le inventez ca de dat exemple personale, ea da doar din practice-ul ei, iar eu ar trebui s-o cred pe cuvant. Odata a scris ca a dus pe brate copii morti ca au dormit cu parintii in pat. Eu nu stiu de unde le scoate, dar le scoate tot timpul cat sa-i pice ei bine. La un singur lucru ii dau dreptate, si anume ca sunt destul de inteligenta, dar asta nu e in avantajul ei cand vine cu aberatii din astea.

      6. Cred ca asta sare peste un dialog civilizat . Multumesc pentru aprecieri .Nu „scot” din povesti Nu” le scot „decat din 20 si … de ani de experienta pediatrica in spitale din trei tari . Educatia mi-am facut-o in scoli din toate aceste trei tari . Bursa guvernamentala intr-un dintre ele . Nu sunt o casnica care da sfaturi .
        Chiar nu e frumos sa imi vorbesti in felul acesta . Nu te-am jignit niciodata . Atunci cand ai avut nevoie ti-am oferit un sfat . Mi-am spus parerea bazata pe experienta profesionala . Evident ca nu te intereseaza si nu ma deranjeaza . Sunt mult prea ocupata ca sa imi pese . . Dar nu te-am jignit niciodata si niciodata nu ti-am vorbit in felul acesta . Daca tot ce vrei sa auzi e doar parerea ta in oglinda … imi pare rau dar nu ti-o pot oferi … Aceasta este ultima interventie pe blogul tau .
        Scuze pentru deranj !

      7. Imi pare rau ca ai decis sa fie ultima interventie, dar este, evident, alegerea ta. Pentru ca nu vreau sa pleci cu o impresie gresita, m-ai jignit de foarte multe ori, sau, cel putin, le-am simtit eu ca jigniri, dar pt ca nu voiam sa se ajunga aici, treceam cu vederea. Am si eu insa limitele mele.

  6. Eu asa stiu, ca pe la 3-4 ani ne pierdem din capacitatea de a produce enzimele care digera laptele. Deci cumva natura ne indica virsta la care ar fi bine sa apara intarcarea.

    Pe alta parte, ne nastem cu creierul inca nedezvoltat anatomic, chestie care se intampla pe la 4 ani. Daca ne uitam la animale, ele se nasc cu creierul complet dezvoltat. Deci cumva, pina la 4 ani, exista o dependenta de mama, un soi de simbioza de care are nevoie orice pui de animal in perioada de dupa nastere. Eu asa inteleg, ca natura considera ca primii 4 ani sunt necesari pentru a sta continuu linga mama lui, ca e inca bebelus.

    1. Asta cu enzimele nu o stiam, dar e interesant. Despre faptul ca ne nastem cu creierul nedezvoltat, asa este, puii de om sunt la nastere cei mai neajutorati pui de mamifere. Chiar citeam intr-o brosura de la Medela (asta e o firma de pompe pt breastfeeding) ca ne nastem cu un an mai devreme decat ar trebui si asta pt ca corpul femeii nu e capabil sa nasca un bebelus cu capul mai mare, capul crescand pe masura ce creierul se dezvolta. Prin urmare, primul an de viata al omului ar trebui sa fie o extensie a pantecelui mamei. In primul an de viata, cand copilul nu are creier, e ilogic sa spui ca il educi, cel mult il dresezi.

      1. Asta asa este, ne nastem inca in stadiul de foetusi, incompleti, neterminati din punct de vedere biologici. Natura prefera sa ne nastem prematur, decit sa nu ne mai putem naste deloc atunci cind suntem gata formati. Parerea mea e ca ne nastem nu cu 1 an mai devreme, ci cu 4. Abia la 4 ani creierul e format, adica suntem autonomi, exact ca puii de animale cind se nasc.
        Si educatia de mai tirziu tot dresaj este, insa unul mai avansat ca foloseste limbajul si trucurile psihologice. Dar este doar un dresaj.

    2. Poate capacitatea de a digera laptele am pierdut-o din cauza ca laptele care se vinde in magazine este hiperprocesat. Eu cred ca omogenizarea este cea mai daunatoare pentru ca schimba si rearanjeaza moleculele de grasime si organismul uman nu le mai recunoaste si digera. Pasteurizarea si alte chimicale probabil ca nu sunt atit de daunatoare. Laptele de vaca hranita cu iarba era digerat cu succes pe vremuri la toate virstele.

  7. Parte sunt speculatii … Frumos ambalate ca sa vanda un produs .
    Nu suntem noi , umanii mult prea diferiti de alte mamifere . Dar subiectul este interesant si este studiat cel putin de catre cateva grupuri mari de oameni de stiinta . Eu am cunostiinta de cel putin 2 pe care le urmaresc . E un subiect fascinant .
    O alta idee pe care multi o vehiculeaza este ca nu suntem fortati de mediu sa o facem . Ierbivorele de ex . daca nu se ridica rapid in picioare , daca nu invata sa mearga repede vor fi rapid eliminate din lantul trofic . Cam asa functioneaza natura . Copii sunt protejati . Din prima clipa . Natura nu i-a obligat sa se dezvolte rapid in acest sens . In schimb noi , humanii suntem bombardati multe alte informatii pe care le acumulam .
    Probabil ca toate aceastea converg . Dezvoltarea craniana disproportionala fata de pelvis … dar de ce oare nu s-a dezvoltat pelvisul ?! De ce natura a preferat sa reduca cu 2 luni gestati la umanoizi ? Intrebari .

    1. Ba suntem foarte diferiti de alte animale, iar diferenta o face bineinteles creierul. Nu e vorba de vandut un produs, ci de evidenta stiintifica. La doua luni cat ai mentionat tu oamenii abia isi ridica capul. Ne nastem neterminati cum zicea JE mai sus, iar ca sa capatam abilitatile de supravietuire avem intr-adevar nevoie de f multi ani, chiar vreo 10 am citit pana sa devenim independeti de mama sau alt caregiver. Dar primul an de viata este esential pt dezvoltarea creierului. Eu nu am citit pe nicaieri ca dormitul cu mama, mai ales in primul an de viata, va afecta copilul pe termen lung, dimpotriva.

      1. Din ce am studiat eu, ne nastem neterminati. La 4 ani creierul devine complet dezvoltat ( fizic ). Pina la 7 ani functionam cu mintea inconstienta, cu emisfera dreapta a creierului ( fix ca animalele, condusi de placere-neplacere, dresaj, etc. ).
        De la 7 ani incepe mintea constienta ( ratiunea ), emisfera stinga a creierului sa preia controlul; adica copilul incepe sa gindeasca singur.
        La 18 ani ratiunea e complet dezvoltata si ne putem conduce viata cu ea, adica capatam discernamint.
        Abia la 40 de ani creierul dobindeste maturitatea in ratiune, gindire.

      2. Daca e asa, stau si ma gandesc, cand speranta de viata a omului era sub 40 de ani, iti dai seama ca oamenii nu ajungeau niciodata la maturitate din punct de vedere intelectual? Asta avea sigur repercusiuni asupra societatilor in ansamblu.

  8. Am doi baieti de 19 si 14 ani. Amindoi au dormit cu mine, fiindca asa au vrut ei pina pe la 11-12 ani. Au hotarit brusc singuri cind sa se mute la ei in camera. Daca la primul incercasem multe sa il mut la el in pat (fiindca ce rusine mi se spunea..) , am renuntat complet la al doilea. Beneficiile au fost evidente, sint puternici, independenti, nu au frici si angoase, stiu exact ce vor si nu ce vreau eu ii conduce. Ei s-au simtit aparati si protejati asa, ca sa nu mai zic ce bonding extraordinar am avut mai ales cu cel mic. Nici-un studiu nu iti dicteaza ca parinte ce trebuie sa faci, e instinctul care iti spune.
    Si pt cei care cred ca patul conjugal e sfint pentru un cuplu, sint atitea alte locuri in casa, e cam fad sa ne oprim numai la un pat…
    Francisca e perfect cum faci cu Cati, esti mama ei si tu stii cel mai bine!

    1. Da, este o varsta cand copiii pleaca singuri in camerele lor. Mi-au spus asta mai multi, am si citit despre asta. Varsta este in jur de 8 ani, mai tarziu sau mai devreme, depinde de fiecare.
      Catiusa e inca mica, dar e un copil atat de vesel de n-ai vazut. E toata un zambet si o joaca toata ziua. O iubesc de nu mai pot. Zambetul ala al ei cu doi dinti e primul lucru pe care il vad cand ma trezesc. Si apropo de bond, si eu cred ca asta a contribuit foarte mult la attachment.

%d blogeri au apreciat asta: