Meniu Acasă

Ne miscam si noi mai cu talent?

O nastere are asupra corpului acelasi efect pe care il are un accident de masina, am citit eu asta undeva. Acum jumatate de an conditia mea fizica era de parca ma calcase trenul si ma târâse asa o halta, doua. Conduceam pe atunci un jogging stroller si impingand la Catius incercam nu sa alerg, ci sa grabesc pasul si nu puteam. Pur si simplu nu-mi puteam ridica corpul de la pamant. Nu l-am forțat pentru ca era clar ca nu doar lipsa de antrenament era cauza, ci ca trauma pe care corpul meu o suferise nu se vindecase inca. Ieri insa am urcat prima data pe treadmill si am alergat minute bune. Am putut-o face fara probleme, am transpirat, semn ca recuperarea e completa. Problema e ca nasterea mi-a afectat si creierul, iar din punctul asta de vedere pare ca inca nu mi-am revenit. As vrea sa slabesc, dar suncile astea nu ma mai incomodeaza psihic, ca inainte. I coudn’t give a f*** cum se zice. Ma streseaza ca nu pot sa ma stresez, cum zice Stratan.

Eu sportiva

In pauza de alergare, am gasit timp si de selfie-uri. Sau invers. In pauza de selfie-uri, am si alergat putin.

Dar stiu de unde imi vine miserupecurismul asta si lipsa de determinare. Am vazut ca se poate si fara efort si normal ca greierașul meu alintat prefera calea usoara. In tot acest timp, timp in care am mancat tot ce mi-a dorit inima mea pofticioasa, mai ales milioane de kilojuli de dulciuri, eu ma suiam pe cantar cu incantare, ca niciodata inainte. Acele se duceau, pe zi ce trecea, tot inapoi, in timp ce self-esteemul cu tupeu tot inainte. E un feeling de nedescris sa mananci tone de mancare si sa nu se puna nimic pe tine, ba, dimpotriva, sa si dai tonele tale jos. Asa am topit 12 kile. E adevarat ca nu intr-un ritm foarte rapid, ca s-a intamplat asta in 9 luni de zile, dar avand in vedere ca nu m-am abtinut de la nimic, numai de la sport, nu ma plang. De 8 kile mai am de scapat si-s ca inainte, desi pot fi si numai 5, ca nu vreau sa ma fac fotomodel, vreau numai sa nu mai dau banii pe alte haine avand in vedere ca am dulapuri intregi in care incap deocamdata mai bine moliile decat eu.

O singura data am incercat, sarind peste mese, sa accelerez ritmul de slabire, dar efectul a fost ca scadea laptele din tztz, si am zis ca nu-i pot lua si Catiusei mancarea de la gura, ca e deja moft, asa ca am renuntat. Mai ales ca ea e cea care mi-a oferit un trade foarte fair. Eu ii dau ei sa manance ce-i place cel mai mult, iar ea ma scapa de complexe fara efort, ca totul s-a intamplat pe baza de alaptare.

PS: azi a fost a doua ora in ultima saptamana cand cineva mi-a zis: „you already have a child?!…”. Pentru mine a fost un compliment. Din partea lor, nu sunt sigura 😋.

Categorii:Ce mai fac?

Etichetat ca:

Francisca

4 răspunsuri

  1. In cazul meu a fost fix invers, la o săptămână după naștere aveam cu un kg mai puțin decât înainte de sarcină. De atunci însă kilele au început să se adune încet, încet așa că acum,după patru ani jumate am tot atâtea câte aveam la 9 luni,doar că repartizate altfel 😃.
    Nu știu dacă sarcina a jucat vreun rol în toate astea sau de vina a fost doar înaintarea in vârstă ,dar așa nu mai merge și e timpul să iau măsuri. Sunt conștientă de asta dar e al naibii de greu ,și eu fac parte din categoria care preferă să se abțină de la sport, așa că nu-mi mai rămâne decât varianta de a mă abține de la mâncare,mai ales de la dulciuri.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Un kilogram mai putin decat inainte de sarcina??? Wow, inseamna ca de fapt nu te-ai îngrășat deloc. Eu m-am întors acasa de la spital cu mai multe kile decat m-am dus, am avut un șoc cand m-am suit pe cantar cu atat mai mult cu cat, nu stiu de ce, eu asteptam cu nerăbdare ziua sa nasc ca sa arat din nou normal (in mintea mea exact ca inainte). Imi retinuse corpul multa apa din cauza perfuziilor si ce-au mai bagat aia in mine si arătam ca un butoi, din care se scurgea apa. Oribil!!! La o saptamana dupa, scăpasem de toata apa aia si aveam in plus, fata de cum eram înainte, nici mai mult, nici mai putin de 20 de kile.
      Suntem foarte diferiți si corpul nostru reacționează de asemenea f diferit. Eu nu pare sa am prea mare toleranta la hormonii astia. Altele n-au nicio problema, se împaca foarte bine cu ei.
      Oricum, spor la treaba si sper sa reusesti! Mie mi-e foarte greu sa ma abțin de la dulciuri ☹️. Aici, in Canada, am căpătat obiceiul asta cretin, in Romania nu-mi aduc aminte sa fi mâncat dulciuri in halul asta.

      Apreciat de 1 persoană

      1. Mulțumesc și spor la treabă și ție,multe au fost, puține au mai rămas!
        Ai dreptate, corpul nostru reacționează diferit și cred că hormonii joacă un rol destul de important. Nici eu nu știam cum o să-mi reacționeze corpul la o asemenea schimbare mai ales că nu m-am abținut de la mâncare. O ciudățenie a sarcinii a fost faptul că am mâncat foaaarte multe mere și nu prea sunt fructele mele preferate, dar atunci aș fi mâncat non-stop,acum nu. In schimb, fetița mea le preferă,cred că le-a prins gustul chiar dinainte să se nască !

        Apreciat de 1 persoană

      2. Hahaha si eu la fel. Cred ca am mâncat o livada de mere, nu ma puteam satura de ele. Si lapte, litri de lapte rece. Il beam in loc de apa. Cand imi era sete voiam lapte, nu apa 🙄. Astea au fost poftele mele cele mai mari si fel ca si tine, dupa, nu mi-au mai trebuit nici mere, iar lapte asa gol nici atat.

        Apreciat de 1 persoană

%d blogeri au apreciat asta: