Meniu Acasă

Ne punem copiii pe internet sau mai bine nu?

Am si eu o dilema care ma tot macina. Am mai scris desprea ea si pe blogul celalalt, dar tot nu am reusit sa mi-o scot din cap. Nu stiu daca fac bine ca postez pe internet poze cu Catiusa mea. Nu postez multe, e drept, de fapt postez cam 0.0001% din cate poze ii fac si, desi am de toate felurile, le selectez intotdeauna pe cele in ipostaze cat mai nesaritoare in ochi. Copila mea e de-o frumusete de revista, si nu zic asta doar ca e fetita mea, ci pentru ca asa e si pentru ceilalti, chiar daca nu-i fetita lor. E foarte expresiva, e greu sa treci pe langa carutul ei si sa n-o alinti un pic, sau macar sa intorci capul dupa parintii ei ☺️, de aceea nu ma pot abtine nici eu cateodata si de drag imi vine sa o arat si la altii.

Nu am de gand sa insir motivele pentru care multa lume spune ca nu e bine sa postezi poze cu copii, ai tai sau ai altora, pe internet. Daca nu le stiti deja, le gasiti pe toate la o cautare scurta pe google. Unele sunt paranoice si inspaimantatoare, altele sunt de bun simt. Iar cea mai de bun simt si care ma pune si pe mine cel mai tare pe ganduri este dreptul la privacy si faptul ca ea nu e inca in masura sa isi dea acordul pentru ceea ce eu pun pe internet, fie ca sunt poze, fie ca vorbesc despre ea. Uite, eu cand eram mica, uram sa vorbeasca maica-mea despre mine, mai ales cand eram si eu de fata. Si nu va imaginati ca ma vorbea de rau, dimpotriva, numai ma lauda, chiar si daca nu avea niciun motiv. Toata copilaria m-am certat cu ea sa nu mai spuna la altii ce note iau la scoala sau, si mai rau, sa le si arate carnetul meu de elev sau caietul „model” in care c*** eu bastonase. Si atunci era vorba de doua vecine cu care isi bea ea cafeaua, nu de tot mapamondul. Nu vreau sa exagerez, ca nu-s vreo vedeta internationala, dar o poza pe internet, cu setari de privacy sau fara, poate fi vazuta practic de toata lumea. Daca Catiusa seamana cu mine, ma va da si in judecata, si nici macar nu mi-e teama de asta, ci doar ca se supara pe mine, iar ultimul lucru pe care mi-l doresc e sa se supere Catiusa pe mine.

Ca eu am inceput apoi sa vorbesc singura despre mine, asta e altceva. Cand mai cresti, incepe sa iti placa sa te laude lumea, si atunci cand n-o mai face nimeni, nici macar muma-ta, o faci tu in locul lor 😂. Maica-mea n-are insa voie sa ma laude. Nici acum, desi acum inteleg mai bine de ce o facea.

Dilema vine din disconfortul pe care il simt eu, nu din ce am auzit si vazut la altii. Ce fac altii, ca isi arunca cu indrazneala copiii in valurile internetului si-i lasa fara protectie pe toata plaja lui sau, dimpotriva, ii inchide de tot in casa, virtual vorbind, sau ii da macar cu multa protectie anti-UV, tot virtual vorbind, e treaba fiecaruia. Indiferent de ce am citit pe subiect, si am citit mult, eu simt ca nu e ok sa o expun in mod exagerat. Si sa o pun tot timpul, dar sa-i ascund fata mi se pare o prosteala. Simt insa ca e ok ca din cand in cand, cu o ocazie speciala (chiar daca mie toate ocaziile cu ea mi se par speciale), sa pun cate o poza cu ea. O poza normala, pe care sa ii fie si ei drag sa o priveasca mai tarziu, nu de care sa ii fie rusine. Iar eu sunt foarte normala la cap si stiu a face diferenta. Nu cred ca ma pot abtine de tot, sper ca ma va ierta pentru asta 🙏.

Categorii:Parerea Mea

Etichetat ca:

Francisca

5 răspunsuri

  1. Voal pe cap nu le poti pune . Traim in lume nu in chilii de pustnic . Mi se pare isterie ce se intampla acum … ne temem de oameni … … Chiar si de proprii copii ? Sa fim seriosi . Ingradim prea mult . Nu face aia . Nu te duce dincolo . Acum esti mama . Se presupune ca iti intelegi mama . Mandria ei de a te avea . La fel o sa te inteleaga si cea mica . Tu speri ca nu va veti incontra niciodata ? Nici macar in adolescenta ? Nu cred . Daca nu va fi nevoie vreodata sa ii zici nu , niciodata sa fi altfel decat vrea ea , crede-ma ca nu vei fi parinte .
    Poate cea mica va fi o pianista vestita de mica . Vei interzice poze de ale ei doar ca sa satisfaci isteria privatiunii ?
    Nu . Ne resumam la bunul simt . Cred ca mai important este sa imi triez ” prietenii de pe facebook ” .

    1. Teoretic exista setări de privacy pe Facebook, practic sunt inutile. Degeaba setezi tu ca anumite poze sa fie văzute numai de anumite persoane. Daca una din acele persoane redistribuie postarea ta s-a dus privacy-ul.

      Cum ziceam, e o chestiune de alegere personală. Da, e trist ca am ajuns sa ne fie frica de oameni, din păcate frica e justificata. Faptul ca ma gândesc ca lui Catius nu-i va placea sa ii zburde imaginea prin toate colțurile obscure ale Internetului nu inseamna ca mi-e teama de ea. Pur si simplu, consider ca e mai ok sa limitez pozele la cateva eventual din cand in cand si atat.

      1. In legatura cu ce ziceai de pianista. Una sunt pozele cu o mica pianista cand cânta la pian in cadrul unui spectacol si alta sunt cele din dormitorul ei sau stiu eu ce alt cadru intim, in care nu e musai sa intre chiar toata lumea.

  2. Fiica-mea face parte din generatia celor care nu vor poze cu ei pe FB, din fericire as spune, avand in vedere ce dar mai ales cum se pozeaza pentru retelele de socializare.
    Cand am vrut sa postez ceva cu ea, in care eram si noi sau nu, a trebuit sa ”negociez” mult ca sa obtin ok! 😀

    1. Ea poate decide in numele ei și a decis sa nu. Cati nu poate decide in numele ei, asa ca mi se pare un abuz sa ii postez toate pozele pe care le am telefon. Din cand in cand, cu grija, nu cred ca-i vreo problema insa.

      Nici mie nu imi place sa ma taguiasca cineva in poze fara acordul meu. Am dreptul la imaginea mea. Daca nu-mi place de mine intr-o poza, eu nu ma postez aiurea, cu atat mai putin imi convine sa o faca altii in numele meu.

      Lui Bobi nu ii place sa ii pun poze pe blog, de exemplu. Pe Facebook le mai accepta cand il taguiesc, dar nu pe toate, iar de unul singur isi pune ffff rar.

      Fiecare om are dreptul la imaginea pe care si-o dorește. De ce copiii, doar pentru ca nu au discernământ, ar face excepție?

%d blogeri au apreciat asta: