Meniu Acasă

Jos pofta din cui!

IMG_4006Muscand din placinta asta mi-am amintit, ca Proust muscand din madelena lui, cum muscam si eu din merdenea pe vremuri. Cu ochii, cum se zice. Imi cumparam merdenele cu branza sarata si cornuri cu branza dulce din statia de metrou de la Pipera. Ma recunosteai in fiecare dimineata dupa punguta de-un leu care-mi atarna ca o poseta de brat, din care scapa miros dulce de cozonac si se zareau colturi de servetele albe. Fugeam spre job, ca sa fie calde inca atunci cand beam espresso de la „bancomatul” de cafea! Lucram intr-un birou foarte modern, pe care Dinu Patriciu, aka Paturica, Dumnezeu sa-l cheptane, c-o murit saracu’, pardon, bogatu’, il copiase dupa cele mai moderne concepte vest-europene. Lucram la paginile lui de ecologie ca era un roman verde, dar cand venea pe la redactie, nu-si oprea niciodata motorul la tancul luxos pe care il conducea. Nu el, ca avea sofer, mais bien-sur!!!

Nu sunt fixista, ba chiar ma lepad cu usurinta de orice, fie ca-i vorba de fumat sau de trait intr-o tara, dar un singur tabiet am, aproape ritualic, pe care l-am invatat cand eram studenta Erasmus in Franta, dar fara de care acum viata mea aproape ca nu ar merita traita. Putine momente ma fac cu adevarat fericita ca asta! Momentul cafelei mele de dimineata langa care e musai sa pun un corn, mai ales din ala cu unt, o placinta cu branza putina, o prajitura cu custard, chiar si un biscuite cu mucegai cand n-am in casa nimic din ce-am enumerat adineaori. De aceea, ma ingrijesc cu sfintenie ca astea sa nu-mi lipseasca niciodata din camara sau din frigider. E singurul lucru de care ma ingrijesc cu sfintenie. De alte lipsuri nu sufar.

…De la Piata Romana imi cumparam covrigi cu mac (ce-as mai manca acum vreo cinci covrigi din aia impletiti, unul dupa altul sau pe toti deodata). Nu erau tari, ba erau chiar foarte moi, dar tot trebuia sa trag bine sa-mi scot dantura din ei! Se intindeau ca mozzarella calda!

…De la coltul blocului unde locuiam pe-atunci imi cumparam gogoasa infuriata. Locuiam in Ghencea, chiar vizavi de stadion, un loc infuriat prin excelenta, mai ales cand isi dadeau stelistii, dinamovistii si FC Toti Cretinii bate in cap sub geamul meu. Asa se bucurau ei cand pierdea echipa favorita!

Si in fine, sa nu va mai ratacesc printre atatea colturi de strada, ca as putea sa ma scotocesc in amintiri de n locatii din astea, de unde ma lua pe mine foamea sau doar pofta, imi cumparam tot felul de alte patiserii, de care in Canada nu gasesc ☹️. Nu la fiecare colt de strada. La fiecare colt de strada gasesc gogosi si tot felul de mizerii de la Tim Hortons sau alte asemenea kitsch-uri in materie de bakery, pe care chiar e o erezie sa le numesc produse de patiserie.

Patiserii ca in Romania sunt si aici, dar trebuie sa le cauti bine. Au italienii, grecii, portughezii, chiar si romanii (langosii cu varza si covrigii de la Saveta), dar nu sunt populare decat pentru etnia lor. Canadienii nu vor da niciodata la schimb, nici de curiozitate, cafeaua si gogoasa aia cu gaura de la Timi (amandoua niste gunoaie) nici pe cea mai apetisanta placinta cu branza a lui Bobi. De aia nici nu insist sa-si deschida patiserie pentru ca stiu ca nu va avea succes. El are succes la noi in casa, unde eu comand cate o tava deodata, mai ales imediat dupa ce le scoate din cuptor. De aceea, inca am 10-12 kile de baby fat pe mine de care nu scap. Am renuntat sa cred ca voi mai arata vreodata ca inainte, iar placintele acestea sunt antidepresive. Face Bobi cate doua tavi o data la doua, trei zile, asa ca mie nu-mi lipsesc deloc nici patiseriile din Romania. Face mai multe chestii, dar placintele astea sunt pentru mine piece de resistence pentru ca au colturi. Imi plac colturile nu numai cele de strada, ci si cele de la placinte, intotdeauna mi-au placut, dar nicio placinta n-a avut vreodata pana acum suficiente colturi sa ma sature pe mine. Astea sunt practic niste colturi. Mai ales daca le pune mai putina branza sau amesteca branza cu niste gris, e un vis implinit pentru papilele mele nostalgice.

Apoi, avem un prieten, intre Bobi si el existand si oaresce ascunsa competitie, care face niste patiserii, nu doar ca in Romania, dar si ca in Romania de pe timpuri. A facut o data batonul copilariei, ia poftim de-nghite in sec! Atunci nu mi-a adus si mie, dar s-a laudat ca i-au iesit bine! Nici nu ma indoiesc. De Craciun ne-a adus turta dulce! Eu nici nu stiam ca turta dulce se poate face in casa, atat sunt de priceputa! Si face si niste cozonaci, sa-i dea Dumnezau sanatate si un barbat bun. Noi nu vrem un barbat bun, ca avem, dar macar jumatate de cozonac din ala sa ne puna si noua la pachet cand mai coace!

Categorii:Canada Ce ma face fericita

Etichetat ca:

Francisca

14 răspunsuri

  1. Și eu tot la covrigi ma gândeam săptămâna trecută. De aia cu susan sau cu mac, așteptai la geam sa ii scoată din cuptor. Și patiseriile de la magazinul de lângă facultate, pe Baritiu, la Cluj in cazul meu. Mda… nu îmi luam pachet niciodată la lucru, trăiam din produse de patiserie. Mi-ai făcut pofta și mai tare. Eu mai duc dorul și la șoric.

      1. Ai mei stiu de fiecare data cand ma duc in Romania in vizita sa ma astepte cu saleuri fundita. Ultima oara cred ca mi-a cumparat taica-miu un kil. Fiecare cu dorul lui, 🙂

      2. Bobi m-a întrebat de ce nu imi fac eu covrigi cu mac? Hmmm, buna întrebare! Nici la astia nu ma gândisem ca se pot face si acasa! Sunt sigura ca daca ma pun sa caut o rețeta pe internet, tot iese ceva!

  2. La Costco in america au la produse congelate , pretzels Bavarian stil, sunt covrigi, gata facuti congelati . Doar ii umezesti , presați sare sau mac , ii bagi la cuptor si ii ai ca acasa . Pateuri e usor de facut ptr ca aluat de pateuri se gaseste peste tot . Demențiale e la costco plăcintă burek cu brânză. O au la congelate.
    Partea proasta e ca toate îngrașă. Si am cu cantarul o ceartă in fiecare dimineata . Si eu nu il iau in gluma 😁

    1. Aluaturi congelate sunt peste tot, dar noi nu cumparam din astea. Am o prejudecata nu numai ca ingrasa mai mult decat cele proaspete, ci ca sunt si foarte nesănătoase, asa ca ne ferim de ele. Si eu ma cert cu cântarul. Mai am de slăbit 10-12 kile ca sa ajung ca inainte ☹️. Eu am impresia ca el glumeste. In fiecare dimineata ma cântăresc, de ca si cum s-ar putea întâmpla minuni de pe o zi pe alta, si tot timpul il intreb: „Tu glumești?”. Se pare ca nu ☹️

  3. Nu ne dai si noua retetele lui Bobi, ca tare bine arata ?
    Da, patiseria de la Tim Hortons e necomestibila. Toate produsele lor au gust de rinced, in special gogosile.

    1. E secret 😂. O sa ti-o scriu diseara cand vine Bobi acasa ca l-am întrebat unde o are si mi-a zis ca in cap. Singurul lucru pe care pot sa ti -l spun acum e ca nu frământa aluatul la mana, ci folosește o masina ca aia de pâine. Durează mai mult crescutul, in rest se fac in cateva minute. Bune si fara niciun efort 🙂

      Cat despre patiseriile de la Tim Hortons, mie mi se par si râncede si prea dulci. Singurul lucru pe care il iau de la ei sunt cornurile cu unt si foarte, foarte rar cate un muffin. Tim Hortons e parte din cultura lor, ba e chiar un stil de viata, care si mie imi place, doar ca prefer oricând Starbucks. La cafea ma refer, ca patiserii nici de acolo nu cumpar.

  4. La Starbucks orice patiserie are gust de guma de mestecat, din aia chinezeasca cum se gasea in comunism in Romania. Si da, totul e mult prea dulce in retetele canadiene, asta e de la sine inteles.
    Nici aluaturile din comert nu sunt comestibile din cauza gustului puternic de margarina. Am cumparat o data si le-am aruncat, ca nu s-a putut cu ele.
    Multumesc pentru retete. Sper ca retete … dai omului un deget, iti ia toata mina …

    1. Eu am folosit singularul ca din pozele de mai sus numai plăcintele sunt ale lui. Turta dulce a facut prietenul nostru, dar il pot întreba ce reteta a folosit, iar prăjitura aia cassava e cumpărată de la un restaurant cu carribean food, pe care l-am descoperit de curand. Se numește Jerk King si e pe 4738 Yonge St., daca locuiești in Toronto, dar cred ca au mai multe locații. Pe mine m-a înnebunit prăjitura asta care e o chestie f simpla, dar imi aduce aminte se budinca de mălai pe care o făcea bunica mea, nu stiu daca stii. Se făcea la Moldova, dar Bobi care e dinArdeal, zice ca si la ei se făcea.

      1. Am participat azi activ la făcutul de plăcinte asa ca pot sa iti spun de la fata locului. Pui la foc mic intr-o olița o cana cu lapte (o cana mica) si 100-150 g de unt si le lași pana se topește untul, dupa care adaugi 5 linguri de zahăr. Poti pune mai mult sau mai putin, dupa preferințe. Adaugi apoi 3 gălbenușuri de ou, iei compoziția de pe foc si amesteci sa se omogenizeze totul. Pui compoziția asta in malaxor (noi avem un KitchenAid, dar probabil merge in orice robot care învârte aluat, gen masina de pâine). Peste compoziția asta adaugi, 5 căni cu faina (tot căni mici). Înmoi si drojdia si o adaugi acolo si eventual mai pui niste faina, atat at sa iasă un aluat ca cel de cozonac. Dupa aia il lași la crescut, apoi il împarți in doua părți, le întinzi cu sucitorul, iar cele doua părți le tai in cate șase. Pui un pic de branza in ele, le lipești colțurile si le pui in tava. Inainte sa le bagi la cuptor le dai cu ou pe deasupra si le mai lași un pic sa crească.

        Branza e Banking cheese pe care noi o luam de la coppas. Pe asta o amesteci cu un gălbenuș de ou si putin zahăr (pui si zahar vanilat daca ai).

        Dupa cum vezi nu e o reteta fixa, iar Bobi o face de fiecare data la ochi, de aceea de fiecare data ies altfel, dar întotdeauna f bune. Sper sa iti iasa si tie.

        De reteta de turta dulce o sa ma interesez la prietenul nostru.

%d blogeri au apreciat asta: