Meniu Acasă

Cele mai bune miscari in viata

Eu am terminat Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii la Universitatea din Bucuresti. M-am dus acolo pentru ca asa am vrut eu, nu la intamplare. Am dat si examen de admitere, pe vremea cand la facultati se intra numai cu bac-ul. Eram 10 pe loc. Am intrat a 27-a pe locurile, evident, bugetate. Tin minte ca la absolvire, decanul facultatii a decretat in aplauzele a sute de naivi o previziune optimista cum ca noi nu vom fi niciodata someri. Foarte adevarat ce a spus, doar ca nu pana la capat, caci ce nu a stiut el sa adauge a fost ca, intr-adevar, nu vom ajunge someri daca ne vom schimba meseria. Spun ca nu a stiut si nu ca a ascuns lucrul asta pentru ca atunci cand am terminat eu, adica in 2007, treburile chiar asa stateau in Romania. Romania era pe val in anii aia, cred ca a fost ultimul val. Cu o facultate de comunicare, mai ales si cu specializarea Jurnalism, te puteai face multe lucruri la vremea aia. Puteai lucra ca reporter, ca editor, ca fotograf, cameraman etc. pentru ca aveai unde pe atunci si chiar pe salarii bunisoare. Te mai puteai face, de partea cealalata a baricadei, purtator de cuvant, PR-ist si, in general, om de comunicare in tot felul de agentii, firme si firmulite.

S-a dovedit ca decanul nostru nu avea mare viziune si nu prea stia cu ce se mananca presa, multi dintre studenti avand mai multa experienta decat el, in presa reala, nu la tradus de carti straine, pentru ca lucrurile acum nu mai stau asa. Multi dintre fostii mei colegi sunt someri in domeniu, chiar si cei care inca lucreaza, presa din Romania fiind hahahat. Ziarele s-au inchis unul dupa altul, sau s-au transformat in fabrici de hartie igienica, iar televiziunile nu sunt decat tropetele de propaganda ale unor borfasi. Cei mai norocosi, printre care ma numar si eu, nu mai au nicio treaba cu facultatea pe care au terminat-o. Eu, personal, desi m-a ajutat in anumite feluri, nu suficient incat sa nu o consider pierdere de timp. Poate cea mai mare pierdere de timp din viata mea.

In contextul acesta vreau sa spun ca una dintre cele mai bune miscari pe care le-am facut in viata a venit ca urmare a acestei ratari. M-am reconvertit profesional, miscare pentru care nu incetez sa ma felicit si sa-mi dau flori si pupici in fiecare zi. In Canada nu e nimic iesit din comun, ba e chiar foarte comun sa te reprofilezi, sau sa faci reconversie profesionala, chiar si cand ai 50 de ani. Si, din diverse motive, nu ti-a mers in ce ai facut pana atunci. Pentru ca si reprofilarea asta vine cu dezavantajele ei, cum ar fi lipsa de experienta in domeniu la 50 de ani, entry-level la 50 de ani etc., dezavantaje care insa, in cataloagele unuia care a esuat in planurile anterioare, din vina sau fara vina lui, se transforma in avantaje. Caci e mai bine sa fii entry-level la 50 de ani decat sa nu fii nimic sau sa te retragi din activitate, nu pentru ca ai vrea sau ca ti-ai permite, ci pentru ca esti prea batran sa te mai apuci de altele. Nu se poate asa ceva. Asa ceva se poate doar in Romania, unde cateva riduri sunt semn ca poti deja sa-ti bati cuie in sicriu.

IMG_3923

O bucata de lemn pretioasa. Stampila de P.Eng.

Cand ai insa la baza o meserie buna, cautata sau de viitor, nu te pune nimeni sa te reprofilezi, dimpotriva te indeamna mai bine sa nu, ci sa te upgradezi. In familie la mine s-au intamplat ambele situatii. De mine tocmai v-am zis, de Bobi tocmai urmeaza, caci cea mai buna miscare din viata lui a fost sa isi ia licenta de P.Eng. Un sfat pentru cei care inca mai vor sa vina in Canada. Daca esti inginer fa tot posibilul sa iti iei dreptul de stampila, singura licenta care aici iti permite sa te numesti inginer si iti da dreptul sa profesezi ca atare. Fa ce iti sta in putinta sa intri in clubul asta select! Multi romani, mai ales cei care nu o au, o sa iti spuna ca nu ai nevoie. Au dreptate, chiar daca habar nu au ce vorbesc. Au dreptate la sensul ca si fara, iti vei gasi un job de tehnician sau chestii din astea low, din care vei pune painea pe masa si chiar bani deoparte, dar niciodata nu vei accede la joburi de top, mai ales ca esti si imigrant si daca, evident, visezi la asta. Astia habar nu au ce oportunitati si cate porti iti poate deschide o licenta de P.Eng. Bobi acum lucreaza pentru City of Toronto. Nu e angajatul primariei, ci reprezentantul firmei care supervizeaza proiectele primariei. A avut oferte bune de lucru pe care insa le-a refuzat, neconsiderandu-le suficient de bune pentru el. Acum 7 ani ofertele alea erau mai mult si decat Dumnezeu direct ii putea da, acum nici nu se uita la ele. Credeti ca fara licenta asta si-ar fi permis asa ceva? Nu. Categoric nu.

Categorii:Parerea Mea

Etichetat ca:

Francisca

2 răspunsuri

  1. Subscriu la ce ai zis, mai ales cu ordinul inginerilor. Merita din plin efortul de a intra in ordin. Oportunitățile sunt altele după ce devii membru. La câte examene ai dat in timpul facultății, ce mai contează cateva in plus. Haha. Sunt examene foarte serioase, dar nu imposibile. O zi frumoasa cu prințesa mică.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Parerea mea e ca daca ai o profesie care e reglementata de un ordin, si sunt destule aici in Canada reglementate de ordine, trebuie sa intri in ordinul respectiv. Daca esti f bun in ceea ce faci si f bun la networking, ai sanse sa fi promovat si fara ordin. Problema e ca daca se intampla ceva cu firma respectiva e f greu sau chiar imposibil sa gasesti un job similar in alta firma fara sa ai certificarea. Chiar daca ai experienta necesara majoritatea companiilor nici nu se uita la tine daca nu esti certified.

    Apreciat de 1 persoană

%d blogeri au apreciat asta: