Meniu Acasă

Pe culmile copiilor 🖕

Azi i-am luat lui Coco un baby doll, o masinuta cu lumini si un costum de inot. Nu este saptamana, pana de curand nu era zi, in care sa nu-i luam lui Coco ceva, fie ca e vorba de hainute, de jucarii sau de alte lucruri care chiar ii trebuie. Nu ca hainutele si jucariile nu i-ar trebui, zic eu, dar are deja atatea ca de altele chiar nu mai e nevoie. Mai ales ca i le iau ca sa ma aflu in treaba si sa cheltui banii degeaba ca ea se joaca c-o punga sau cu umerasele mai mult decat cu orice jucarie o plictisesc eu. Daca se poate sa fie si ceva foarte periculos, in care sa se taie sau Doamne fere, mai stiu ce, si mai si! Intr-o seara a studiat jumatate de ora parul de la o periuta de dinti. Niciodata n-a gasit atata interes in vreo jucarie pe care i-am cumparat-o, cu toate luminile si sunetele cu care-s, mai nou, toate dotate. Avem jucarii si-n cur, ma scuzati, ca am ajuns sa bag mana in buzunar si sa inceapa sa cante. Dimineata e greu sa gasesti drumul pana in bucatarie fara sa-ti intre ceva adanc in calcaie si sa incepi sa faci ca trenu-n gara. Sunet pe care, de asemenea, il gaseste foarte amuzant.

Asta e una din culmile copiilor. Nu dau doi bani pe jucariile de sute de dolari.

Alta. Intr-o zi, dupa ce am plictisit copilul pana m-am plictisit si eu, cu tot felul de jucarii fara sens, chinuindu-ne s-o culcam si de adormit tot n-a adormit, ii zic lui Bobi, hai s-o ducem la muzeu, vede chestii interesante si oameni multi si o sa doarma dusa dupa aia. I-am dat de mancare, am schimbat-o, am iesit pe usa, s-a c***, ne-am intors s-o schimbam, am urcat-o in masina, in masina am facut ca maimuta si ca toate animalele padurii tot drumul ca sa rada, sau macar sa nu planga, si chiar cand am ajuns in fata muzeului, s-a culcat. Puteam sa ne intoarcem acasa si sa-i zicem ca l-am vazut. Dar am zis ca daca tot am ajuns pana acolo macar s-o obosim pentru data viitoare. Asa ca am stat in masina, uitandu-ne unul la altul o ora, ca de discutat nu mai era ce si nici voie n-aveam, sa-si faca bine somnul, ca sa i-l stricam era o idee mai proasta si decat sa nu doarma deloc. La muzeu a fost doar o data, prin parcari insa a dormit de mai multe ori.

Caci asta e alta culme. Sa iesi cu ei din casa si sa adoarma la intrare, vorba aia.

Sunt culmea, da, dar culmea culmilor e ca de aia ii iubim atata! ❤️

Categorii:Ne distram Parerea Mea Viata

Etichetat ca:

Francisca

3 răspunsuri

  1. 😊draga de ea! Si noi mai patim asa … Baiatul nostru adoarme fix inainte sa ajungem undeva si de necaz si de nevoie mai conducem o ora pana isi face copilul somnul. Si uneori parca stie ca trebuie sa mergem in vreo vizita si pana nu plecam cu masina nici ca inchide un ochi.

  2. La noi de obicei se trezesc daca sta masina stationata :))) de exemplu, daca am in fata semafor pe rosu si vad ca mai sunt 20sec pana la verde, incetinesc din timp si pastrez cam 5-6 m fata de masina din fata, iar apoi ma misc tot cate un pic catre ea:))) pana la verde ajung si eu in spatele masinii din fata mea si gata! Rezolvata treaba! Ideea e sa nu stau pe loc…
    Astazi, de ex, cel mic a adormit cand am intrat pe strada noastra, am dat o tura pana la aeroport sa vada cel mare avioanele :)) si apoi adormit bine l-am transferat in pat unde a stat o ora buna in lumea viselor

%d blogeri au apreciat asta: