Meniu Acasă

Diversificarea…mintii

Pe mine ma preseaza constiinta sa fac o chestie zi de zi, si daca nu o fac, ma mustra. Si anume, s-o scot pe Catiuşa din casa. Pur si simplu. Nu conteaza unde o duc. Si numai pana in lobby-ul blocului sa se uite la oamenii care intra in lifturi sau doar la numerele de la lifturi. Nu conteaza ca o duc la biblioteca sa vada alti copii sau doar pe peronul metroului sa se uite la lume. Nu conteaza daca o duc la community centre sa se joace cu jucariile altora sau doar pana jos la piscina sa vada oameni care inoata sau doar culoarea piscinei. Nu conteaza ca o duc la mall sa ii cumpar o geaca noua sau doar o duc pana acolo ca sa avem de unde ne intoarce. Atata timp cat in fiecare zi ii ofer si jumatate de ora de experiente noi, eu ma simt o mama mai buna.

Eu vad cum ii sclipesc ochii cand o persoana necunoscuta o baga in seama, vad cum se holbeaza fara jena minute intregi la o figura noua din metrou, fie ea alba, neagra, sau in dungi, vad cum zambeste pana da in ras cand vede oameni cu ochelari, ca si mine. Sau pe cei de pe afisele publicitare. Vad cat de mult ii plac oamenii, chiar daca doar in compania mea. Si un om in plus daca intalneste pe zi, eu ma simt o mama mai buna.

Vad cu cata uimire, si putina teama, se uita la cum se misca peretii atunci cand coboara cu liftul in subteran sau cand se vede in mai multe oglinzi deodata. Vad cu cata curiozitate scaneaza rafturile unei biblioteci sau aparatele dintr-o sala de fitnes. Vad cum isi trage fricoasa mana cand i-o ating de zapada (de care si eu ma mir c-am gasit) sau cum si-o strange cand ii dau sa se joace c-o frunza sau sa miroase o floare (pe care apoi le mananca). Vad cum o sperie mai mult blenderul de-acasa decat huruitul metroului sau sirena salvarii. Pentru ca si-un sunet nou daca aude pe zi, chiar si cand o sperie, eu ma simt o mama mai buna.

Asa cum alimentele i se introduc bebelusului, in fiecare zi, unul cate unul, tot o diversificare e si asta, dar a mintii.

Faptul ca stiu cum se foloseste lingura nu ma face mai desteapta, dar daca ii arat si ei, ma face o mama mai buna. Iar pe ea un copil mai destept.

Categorii:Parenting

Etichetat ca:

Francisca

3 răspunsuri

  1. În secunda cand ai pomenit de zăpadă am intors capul spre fereastră office ului …. nope , nu ninge . 🤣🤣🤣 noi nu am da inca cu nasul de zăpadă anul asta … onest , nu o vreau prea curând desi cred ca va interesantă o ședință photo cu zăpadă, recunosc 😉

    Apreciază

    1. Nici aici nu tin minte sa fi nins inca, doar a fulguit intr-o dimineata parca. Dar am fost acum vreo doua zile la Community Centre si era in coltul cladirii un maldar de zapada de m-am si mirat. Am zis ca daca nu e artificiala, nu stiu de unde au adunat-o atata. 🙄

      Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: