Meniu Acasă

Ne cunoastem de undeva?!

Eu sunt om foarte politicos, aproape prost de politicos, si asta este singurul motiv pentru care nu ii trimit in pizda ma-sii, ma scuzati, pe aia care ma invata, fara sa-i rog, fara sa-i platesc, cum e cel mai bine sa-mi cresc copilul, de parca ei, care, poate nu l-au vazut niciodata, ar putea vreodata sti mai bine decat mine.

Ca asta e mica problema, pe care astia de vorbesc neintrebati n-o inteleg (deci cum ar putea intelege ceva mai complicat cum ar fi, de exemplu, cresterea unui copil), ca atata vreme cat ei nu stau in casa cu mine nu au cum sa imi dea sfaturi care sa mi se si potriveasca mai mult decat, eventual, intamplator. Ca sa fii in masura sa dai un sfat, de care sa si ascult, ar trebui sa petreci macar o ora cu mine ca sa-mi cunosti copilul, sa vezi ce-i place si ce nu-i place, fie ca-i vorba de mancare sau de partea pe care doarme, fie ca e vorba de abilitatile ei sociale, chiar si numai in formare, sau de relatia ei cu mine. Sau sa o cunosti macar la faţă. Altfel, eu nu le bag in seama, e ca si cum ai vorbi la pereti.

Aceeasi treaba e valabila si pentru cei care dau note la o materie la care cred ca se pricep doar pentru ca au facut si ei, in cel mai bun caz, un copil, dar cu siguranta nu pe al meu. Singurul care poate sa-mi dea note, de care sa si tin cont, este doctorul. Atata vreme cat eu ma duc la doctor si el imi spune ca bebe este mult peste medie si la inaltime, si la greutate, ba si la happiness, iar dezvoltarea psihica si motorie este la termen, atunci inseamna ca, si singura crescandu-l, ceva, ceva fac bine. Dar si tu. Daca peretii la care vorbesti nu se darama, atunci inseamna ca te pricepi. Keep up the good work!

Categorii:Parerea Mea

Etichetat ca:

Francisca

%d blogeri au apreciat asta: