Meniu Acasă

Tula m-a facut si mai fericita

Achizitionarea sistemului de purtare Baby Tula este cea mai frumoasa investitie pe care am facut-o in viata mea de mama. Am facut multe investitii bune, dar frumoasa ca asta mi-e greu sa gasesc alta. Tula imi ofera pe langa mult ajutor, multe satisfactii si confort emotional. Si ce-si poate dori o mama nebuna de atata fericire daca nu si mai multa fericire?

Iata mai jos 10 motive pentru care sunt un mandru membru practicant al culturii Tula.

  1. Nu exista loc mai bun pentru bebelusul meu decat aproape de inima mea. Imi place s-o simt acolo in siguranta, s-o pup tot timpul si sa-i povestesc verzi si uscate, chiar daca nu pricepe o iota din ce-i spun. Cu siguranta intelege ce trebuie de vreme ce o suprind uneori luandu-si ochii de la trecatori si ridicandu-si-i zambind spre mine.
  2. Am mainile libere, desi o tin in brate. Bebelusilor le place, in general, sa stea in brate, dar lui Catiuş ii place sa stea numai in brate. In carut nu-i mai convine deloc, mai ales de cand a devenit indiscreta si nerabdatoare sa vada si ea tot ce misca. Intr-o zi, veneam pe jos cu ea de nici nu mai stiu pe unde si mai aveam vreo 2 kilometri pana acasa cand a inceput sa se smiorcaie s-o scot de acolo. Degeaba am incercat eu toate trucurile mele pentru situatii de urgenta, am sfarsit prin a merge cu ea in carca impingand la deal un carut gol. Nu vreti sa vedeti ce fata de stapan satisfacut are cand o iau de-acolo si-o pun pe umar. Cat a fost mica n-am avut nicio jena ca, impotriva sfaturilor pe care le-am primit, s-o port in brate cat a vrut ea. Acum insa, Catiuşa mea are 5 luni, dar poarta haine pentru 9, deci nu mai e o cantitate atat de neglijabila pentru umerii mei. Asa ca Tula ne e de mare ajutor. Un sistem de calitate, corect purtat, are grija de sanatatea mamei si nu i-o pune in pericol. Nici acum, nici mai tarziu.
  3. Este mult mai practic decat un stroller. Intr-o dimineata ploua tare afara, iar eu voiam sa merg sa-mi cumpar o cafea de jos. Am doua Tim Hortons si un Starbucks pe-aproape. Unul la vreo 5 minute, dar pentru care trebuie sa cobor la metrou, celelalte doua la vreo 10. De obicei prefer sa ma plimb pana la cel de mai departe, dar atunci pentru ca ploua, iar eu chiar voiam cafea de-afara, desi mi-ar fost mai simplu sa-mi fac una in casa, am zis ca ma duc la cel de la metrou. Si, desi metroul, si Toronto, in general, nu duc deloc lipsa de rampe si lifturi pentru carucioare, mi s-a parut prea mare tevatura sa ma duc cu strollerul o data pentru ca e drumul mai lung prin tunelul de acces si a doua oara pentru ca acel Tim Hortons e tot timpul foarte aglomerat si n-aveam niciun chef sa mai ingramadesc si un carut pe-acolo la acea ora de varf a diminetii. Asa ca am bagat-o pe bebe repede in buzunar si am coborat. In 5 minute eram inapoi acasa.
  4. Ii pot arata cu usurinta lucrurile din jurul nostru, spunandu-i ce-i aia sau cealalta. Asta inainte sa inceapa sa ma intebe ea pe mine. Mai ales ca in ultima vreme am observat ca e din ce in ce mai atenta la mine cand o fac pe-a ghidul, chit ca-i arat textura istorica a prafului de pe mobila sau frunzele cazatoare.
  5. Este usor si pentru Bobi sa o poarte. Catiuşa mea e foarte mamoasa. Nu stiu daca ar trebui sa ma bucur sau nu ca prefera cel mai mult compania mea si, uneori, doar pe a mea. E astfel un mod de a fi doar ei impreuna. Fara s-o scape totusi pe mami din ochi.

    Baby_Tula

    😍

  6. Vrand-nevrand, mai fac si eu sport. Cu cateva kilograme in plus pe mine, exceptandu-le pe cele in plus ale mele, e mai usor sa transpir si la o plimbare usoara si sa-mi mai corectez astfel silueta.
  7. Adoarme repede. Fara teama ca fug de langa ea. Cand era mica, adica si mai mica, nu adormea decat cu mana pe mine. De cand a mai crescut isi ridica si piciorul pe mine, isi sprijina, mai nou, si capul, iar cu cealalta mana imi strange bretelele care ma acopera. Pentru ca vrea sa fie sigura ca se trezeste daca ma misc de-acolo. Cateodata cedez si ma culc si eu pentru ca mi-e imposibil sa ma scot de sub ea.
  8. Vom deveni partenere de dans. M-am inscris la o sesiune de dans latino pentru mamele cu bebelusi in sistem. Va fi un fel de introducere, iar daca ne place poate continuam si programul, daca nu, macar am vazut si noi cum e.
  9. Se uita lumea dupa noi pe strada. Si ne zambeste ☺️.
  10. Because of all of the above, it’s addictive.

Categorii:Ce ma face fericita Parenting Viata

Etichetat ca:

Francisca

6 răspunsuri

  1. Eu am purtat-o pe fiica-mea in ”marsupiu” pana inainte de 1 an, cu vreo doua saptamani. Intr-adevar a fost ok din punct de vedere al mobilitatii mele, dar si al apropierii ei.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mecanismul declansator s-a produs dupa ce am avut-o pe Cati, nu inainte. Eu pot detalia, dar nu stiu la ce ti-ar folosi. Tu nu o vei iubi niciodata pe Cati, asa cum eu nu-ti voi iubi niciodata copiii. Ma rog, nu mai mult decat ca pe orice alt semen.

      Apreciază

  2. Galustei mele ii place la nebunie in masina. Si chiar si-n avion. Daaaar nu in carucior. Cand iesim, daca o iau in carucior, sta vreo 10 minute maaaaxim si apoi vrea in brate. Uite asa ajung sa ma plimb cu caruciorul gol, de parada, sa vada lumea ca am. :)) Prin urmare, e mult mai simplu cu sistemul de purtare. Vor ba vine,

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: