Meniu Acasă

„A City Within a Park”

In fiecare dimineata, cam pe la ora cand ceilalti pleaca la munca, impotriva traficului, ies si eu cu Catiuş, afara, la plimbare. Stii deci unde ma gasesti la primele ore, desi ar fi greu sa ma gasesti, pentru ca in fiecare zi, am alt traseu. Iau la pasi cele patru puncte cardinale ale cartierului meu Newtonbrook si apoi si cele patru puncte cardinale ale celor patru puncte cardinale ale cartierului meu Newtonbrook. Ma plimb pe avenues, printre casele cu trandafiri, ca pe roads, nu prea pot ca nu sunt trotuare. Chiar daca nu trece nicio masina pe la ora aia, e atata liniste ca se aude doar glasul rotilor de stroller, dintr-o inertie a obisnuintei, parca imi vine mai bine sa imping carutul pe-un trotuar decat pe mijolocul soselei.

Azi am reusit sa ma ratacesc. Sa ma ametesc mai degraba, ca e greu totusi sa te ratacesti cu adevarat in Toronto, avand in vedere asezarea strazilor lui in cruce. Ajunsesem insa undeva de nu mai stiam exact pe ce drum s-apuc sa ma duca la o strada principala. Numele strazilor nu-mi spun niciodata nimic, iar telefonul, desi abia incarcat, se inchisese de la vreme. It’s just a stupid iphone. Si s-a mai racorit doar, daca era sa se fi facut frig ar fi crapat de-a dreptul. Am reusit sa ma orientez, si chiar sa ma localizez, dupa centura de cladiri inalte de pe Yonge care se vedeau undeva in departare.

Ce mi-a dat GPS-ul peste cap si s-a tavalit putin a fost faptul ca tot hoinarind asa, am ajuns la un moment dat intr-un parc in care nu mai ajunsesem niciodata pana atunci si am intrat sa vad cum arata. Mda, avea un gazon, cateva alei pe care sa-ti plimbi poate dimineata cafeaua, sau cainele, artari, deja rosii, si un spatiu de joaca pentru copii. Era mai degreba un playground, mai mare totusi decat parcul de la Crangasi, de exemplu, cel din Bucuresti, nu si decat cel de la Moghioros, dar orisicat, tot pe-acolo. Motivul pentru care fac aceste comparatii este ca pe acestea le faceam si in momentele ratacirii mele. In cei 7 ani cati am locuit in Bucuresti pana sa plec, tot 7 ani, niciodata nu mi s-a intamplat sa ajung intr-un parc despre existenta caruia sa nu stiu. Cel de la Crangasi era pentru zona aia de la malul Dambovitei, un reper. Acesta in care ajunsesem eu, desi cu o intindere mai mare si muuult, mult mai aratos, este un non-reper. Nimeni n-a auzit de el.

Si asta petru ca Toronto are 1,500 de parcuri, care-i acopera cam 8,000 de hectare din suprafata. Acesta in care ajunsesem eu se numea Edithvale parca. Nici numele acestor palcuri insa nu-mi spun niciodata nimic, caci exact asta sunt, niste palcuri, nu parcuri. Daca o luam in partea cealalat ajungeam in altul, in care am mai fost, iar paralel, era altul in care ma duc frecvent. Si cine stie cate or mai fi pe-aci, dar pana la  care intamplarea nu m-a dus.

Palcurile astea, desi foarte frumoase si cochete, nu pot spune ca-mi trezesc mie cine stie ce interes. Arata ca niste open space, senzatie pe care mi-o da, de obicei, gazonul lor imens, cu iarba tunsa scurt si carare pe mijloc 🙂

Mie imi place insa abundenta vegetatiei, si a senzatiilor, din adevaratele parcuri torontoneze. Acelea ca Sunnybrook, de exemplu, unde merg eu in ultima vreme, in wekenduri mai ales, ca sa-mi beau cafeaua la prima ora a diminetii. E una dintre cele mai mari placeri ale mele si nu costa decat 1, 2 dolari, atat cat costa o cafea la Tim Hortons, sau un pic mai mult daca o iau de la Starbucks…

Sunnybrook nu stii unde incepe si daca se termina. Inainte de a ne muta, intram in el de pe Leslie, venind dinspre Victoria Park, pe o intrare care ne ducea direct la locurile de picnic. Acum, intram pe alta parte, ocazie cu care i-am descoperit o zona atat de salbatica incat daca te duc, ca pe Cati, si ca si ea, adormi pe drum de te trezesti direct acolo, crezi c-o sa te manance lupii. Don’t be scared, you’re just in the middle of the city! Sunnybrook are apoi si niste grajduri, vechi de pe vremea celui care si-a donat demult primariei ferma, devenita intre timp, acest parc. Poti lua acolo lectii de echitatie. Daca nu te pasioneaza sau n-ai bani de asa ceva, te poti plimba cu bicicleta, sau pe jos, kilometrii intregi de trail, inclusiv pe „culmile” ravinelor. Daca nici asta, atunci poti, pur si simplu, alege unul dintre zecile, daca nu sutele de spoturi unde sa faci cu prietenii un gratar in aer liber. Mai e acolo si padurea Glendon, de importanta stiintifica, nu stiu de care, unde te poti aventura daca vrei sa te studieze tantarii 🙂

Si Sunnybrook inca nu e cel mai mare. Acesta, sa zicem, joaca undeva in liga mijlocie. In cea mare sunt High Park, Evergreen, Rouge River, Blaffers, just to name a few. In care poti vedea dantuind caprioare, ciripind blue jays, asculta valurile marelui lac la puntea unei barci sau ecoul unui oras norocos, crescut in inima unui parc.

 

Categorii:Parcuri Toronto

Etichetat ca:

Francisca

1 răspuns

  1. Arata bine . In Mtrl, la liber ar fi doar Mont Royal-ul (care merita toti banii), cu cele cateva veverite si 3 specii de pasari. Mai e o insula-parc in care nu am vazut picior de veverita sau alt animalut salbatic. Dezolant..

%d blogeri au apreciat asta: